Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
D-nii Brătianu – Boerescu au compromis cestiunea Dunării prin făgăduinţele ce-au apucat a le face pe nimic monarhiei austro-ungare. dacă n-au angajat ţara, au angajat însă desigur ministeriul şi partidul, încât orice pas pe care ar voi să-l facă îndărăt e sterilizat prin cele ce-au apucat a făgădui. Acestea le-au făcut d-lor fie din inepţie ori scurtă vedere, fie din rea credinţă, deşi cestiunea se prezinta curată şi esplicită, fără nici o bătaie de cap, din însuşi textul actului internaţional care regulează soarta Dunării. În Tractatul de la Berlin nu e prevăzută Comisia Mixtă; Austro-Ungaria nu e stat ţărmurean ; nu are ce căuta la Dunărea de Jos, nici în prezidiul permanent, nici chiar delegând un membru într-o comisie de ţărmureni ce n-o priveşte, nemaivorbind de votul preponderant.
Împărăţia invoacă marile ei interese pe Dunărea de Jos? Altă chestie.
Marele interes de-a avea chiar monopolul navigaţiunii pe Dunăre nu constituie dreptul unui asemenea monopol.
Împărăţia zice că într-o Comisie Mixtă la care iau parte numai state mici ea nu poate juca rolul de egal cu celelalte, ci trebuie să aibă un rol preponderant.
Altă chestie.
Noi credem că, întru cât e o chestie de bună cuviinţă de-a da locul întâi celui mai mare, totul se reduce la consideraţiuni de formă, fără nici un efect determinant asupra fondului lucrului. Demnitatea şi mărimea de rang a unui stat nu poate influenţa nicidecum dreptul statelor mai mici în cestiunea Dunării. Preferinţe, onori, titulatură, toate acestea nu constituie… un drept.
Relaţiile între două state pot fi foarte bune, ca şi relaţiile între doi oameni, fie unul oricât de mare, altul oricât de mic, fără ca dreptul unuia să sufere sub pretenţiunile celuilalt. Toată buna cuviinţă, tot dicţionarul espresiilor reverenţioase şi politicoase le poate revărsa cel mic asupra celui mare, [î]i poate da toată cinstea cuvenită, fără ca – cu toate acestea – cel mic să cedeze din dreptul lui nici atât cât e negru sub unghie.
Ce au făcut însă guvernul, d. Boerescu în special?
A promis, ba direct, ba indirect, ba pe sub mână, ba pe faţă. Prin aceste promisiuni a modificat cu totul punctul de plecare al Comisiei Europene din Galaţi, a mutat cestiunea de pe terenul dreptului pe acela al concesiilor. Se ştie însă ce va să zică a da degetul mic celui mare; el [î]ţi va lua mâna întreagă.
Silit de opoziţiune de a-şi arăta arama şi de-a nu sta în două luntri deodată, guvernul eliminează din cabinet obrazul subţire de Braşov al d-lui Boerescu şi revine la punctul nostru de vedere, la acela al dreptului cert, pozitiv, precum rezultă din articolele Tractatului de la Berlin.
Dar punctul de vedere pe care-l ocupă astăzi e compromis deja prin făgăduinţele şi concesiunile puse în perspectivă. Unele din puteri credeau că rezistenţa României e numai o rezistenţă de comedie, pro forma; altele – atrase pe acest teren al concesiilor – au început a face propuneri mediatoare; toate discutau cestiuni pe cari nu erau chemate a le discuta, de vreme ce nu sunt prevăzute în Tractatul de la Berlin, nici sunt de competenţa Comisiei Europene.
Guvernul ar trebui să înţeleagă un lucru – că e angajat în cestiune şi incapabil de a-i da o soluţiune. D. Ion Brătianu a intrat până ‘n brâu în mlaştina promisiunilor, d. Boerescu intrase pân ‘n gât. Ei nu mai pot ieşi de acolo; terenul pe care le-a călcat piciorul a fost mlăştinos, nesolid.
Articolele patetice ale „Pseudo-Românului” nu ajută nimic şi nu dovedesc decât voinţa acestor patrioţi de-a rămânea la putere de astă – dată cu preţul Dunării.
Nu ne citeze foaia guvernamentală articole de gazete străine plătite din fondurile secrete sau scrise de oameni cărora li se dă cîte un prezent de mii şi zeci de mii de franci din visterie. Toate acestea nu dovedesc nimic. Atât vedem, atât putem vedea din acestea că d. C.A. Rosetti râvneşte a-şi ţine pletora fanariotică la putere cu preţul Dunării, precum a ţinut-o ieri cu preţul răscumpărării, alaltăieri cu acela al împământenirii ş.a.m.d.
Rămânerea la putere a acestor oameni devine, zi cu zi, o afacere de precupeţire de hotară. Precupeţii Basarabiei se pregătesc a precupeţi azi Dunărea, mâine cine ştie ce parte a Moldovii ori a Ţării Româneşti.
Iată unde ajungem când plebea aceasta din câteşipatru unghiurile lumii îşi arogă dreptul de-a face politică în numele României.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII