Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Astăzi se încep alegerile pentru Reichsrath în Germania.
Deşi lupta nu are pentru cititorii noştri un interes direct, totuşi înverşunarea cu care se poartă, precum şi vederile deosebite ce se ciocnesc în ea merită atenţie şi îndeamnă la asemănări.
În Germania luptele electorale sunt departe de-a avea acea lature hidoasă de intrigi personale, de mici interese de păsuială, de vânătoare de funcţii şi de diurne pe care le au la noi. Organele statului, cele judecătoreşti şi cele administrative, sunt inamovibile, miniştrii se bucură de încrederea regelui chiar atunci când reprezentaţia naţională le-ar fi nefavorabilă. În opoziţie cu Parlamentul, în contra voinţei majorităţii liberale, s-au declarat războiul de la 1866, care a întemeiat unitatea şi mărimea actuală a Germaniei.
Şi azi guvernul, principele de Bismarck îndeosebi, luptă în alegeri împotriva liberalismului.
Puterea şi precumpănirea europeană câştigată prin războiul de la 1870 ar fi lesne pierdute dacă oameni fără tradiţii ar prefera o descărcare momentană a poporului german cu preţul slăbirii statului. Germania e silită a ţine la politica păcii armate dacă nu voieşte ca vecinii ei puternici să pună piedici dezvoltării ei viitoare.
Dar paralel cu absorbirea tuturor puterilor prin înarmare s-a dezvoltat cestiunea socială, sărăcia claselor de jos, care cere o grabnică remediare.
Şi aci guvernul şi liberalismul sunt diametral opuşi. Pe când liberalii nu admit facultatea statului de-a interveni în organizarea muncii, guvernul voieşte din contră, prin nouăle mijloace ce i le va crea monopolul tutunurilor, să asigure pe lucrători în contra sărăcirii şi mizeriei. Statul german cere prea mult supuşilor săi, prin obligativitatea generală a serviciului în armată, pentru ca să nu le datorească o compensaţie, o asigurare in contra urmărilor serviciului militar, în contra urmărilor sociale ale războiului.
Precum vedem lupta e între vederi foarte deosebite şi cu toate acestea e o luptă pentru a determina voinţa statului, nu însă o sfadă pentru împărţirea bugetului şi funcţiunilor.
Înrădăcinată în înclinări, în instincte, ea se poartă fără cruţare şi dintr-o parte şi dintr-alta, păstrând cu toate acestea înaltul caracter moral al unei lupte pentru idealuri politice şi sociale.
Când comparăm aceste lucruri cu sporul de funcţii, de nepotism, de păsuieli, de diurne, de făgăduinţi care se petrece la noi în vremea alegerilor, când vedem seriozitatea şi adâncimea de vederi ce predomină lupta de acolo ş-o comparăm cu goana de interese personale care se practică la noi sub pretextul principiilor liberale naţionale, ne vine să ne îndoim despre folosul şi eficacitatea sistemului parlamentar în ţări fără cultură suficientă. Aci la noi nu e chestie nici de liber-schimb, nici de protecţionism, aci statul nu are în vedere apărarea claselor sale muncitoare, aci chestia de căpetenie este ca corectori de gazete să devie milionari şi vânători de abecedar directori de bancă şi de drum de fier. Golul intelectual şi moral care se simte-n viaţa statului [îl] întâmpinăm în aceeaşi măsură în alte ramuri de viaţă publică: în ştiinţă, în arte, pretutindeni.
A compara stările de la noi cu cele străine înseamnă a alătura un teatru de păpuşi cu o luptă ce se petrece pe câmp limpede de bătălie.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII