De ceea ce ne temem noi mai mult în împrejurările de faţă e ca nu cumva şi Camerele actuale să fie insuflate de acelaşi spirit de pospăială şi superficialitate care distinge generaţia actuală în defavorul ei de cele trecute.
Fără cele mai slabe cunoştinţe istorice, fără a fi recunoscut că, mai cu seamă în ştiinţele ce ating statul şi societatea, nu există nici un adevăr absolut şi că toate dispoziţiile cîte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naţionalităţii şi a ţării, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul cari azi formează masca şi pretextul sub cari Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene, tinerii noştri au luat drept bun tot ce se poate, citi în cîţiva ani în autori franceji şi germani, dispensîndu-se cu desăvîrşire de a mai gîndi şi ei înşii ceva, de a mai cerceta şi ei înşii.
Astfel, fără a discuta sau gîndi, s-au introdus cu toptanul legi străine în toată puterea cuvîntului, cari substituie pretutindenea şi pururea în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, din Nigritania, din China sau în fine extract de Galiţia. După capetele înţelepte şi stup de liberalism ale epocei noastre, o naţie ca a noastră, ieşită de ieri- alaltăieri din stadiul păstoriei, înzestrată, e drept, cu multe daruri, dar nedeprinsă la artele şi munca apusenilor, trebuia pusă neapărat pe aceeaşi linie cu apusul, trebuia ,să concureze ca egal cu egal cu toate naţiile şi toate civilizaţiile, trebuia să stea cu toată Europa în raporturile de liber schimb şi de liberă aşezare reciprocă, în cari stau întreolaltă Francia şi Anglia bunăoară.
Ce s-au întîmplat în urma acestui americanism introdus ca sistem în viaţa statului nostru?
Mai întîi s-a creat goluri artificiale în viaţa statului pentru cari se cereau cu totul alte individualităţi decît acelea cari s-au grămădit în ele. Un sistem reprezentativ, întins ca o reţea asupra ţării întregi, influinţat însă totdauna în mod absolut de guvernul central, şi-au format în fiece părticică organele sale, sub forma de consilii judeţene, consilii comunale, consilii de instrucţiune, consilii în sus şi în jos, care nici ştiau ce să consilieze, nici aveau ce reprezenta decît pe persoanele din care erau compuse. Mii de funcţiuni noi s-au înfiinţat cari să garanteze exerciţiul libertăţilor publice şi private, dar s-au ocupat de oameni cari nici ştiau ce însemnează întreaga organizaţia aceasta. Toate braţele cît[e] puteau munci sau produce ceva folositor s-au detras ramurilor de activitate economică pentru a aspira la funcţiuni publice, încît, în locul întrecerii pe calea industriei şi a muncei în genere, viaţa naţiei se preface într-o întrecere în palavre, într-o luptă pentru puterea statului ca mijloc de existenţă. O deplasare generală începe în toată România. Oameni fără ştiinţă, fără onestitate şi fără avere se grupează în toate părţile ţării în partid radical, şi fiecare din aceşti pitici se simte egal cu oamenii cei mai avuţi şi cei mai inteligenţi ai ţării. Unde chiar roşilor nu le ajung indi vizi spre a umplea cu ei aceste goluri create în mod artificial, acolo ei întind mîna în puşcăriile ţării sau în cele străine pentru a scoate deputaţi de coleg[iul] IV din ele, făcînd astfel, din vrun scriitor sătesc din Ardeal, urmărit pentru escrocherie, profesor de şcoală secundară şi deputat în Sfatul ţării. Lista detaliată a alegătorilor colegiului I de Argeş, pe care o publicăm şi azi în capul foii, arată ce fel de naţie este aceea în care noi n-avem încredere; este anume partea aceea a naţiei care trage pe sfoară clasele muncitoare şi pozitive ale poporului, trăind de pe spinarea lui fără a-l compensa prin nimic, nici prin ştiinţă, nici prin onestitate nici prin avere.
Iată rezultatul pospăielii şi a superficialităţii de ieri.
Teamă ne e dar şi astăzi că asemenea o samă de advocaţi buni, cu darul vorbirii vor tranşa şi cestiunea arzătoare a evreilor, care poate deveni cestiunea complectei dezmoşteniri a poporului românesc, tot cu fraze umanitare şi cu fineţe de distincţiuni juridice, fără a se ţinea seamă nici de trecutul acestui popor, nici de lipsa lui de experienţă şi de slăbiciunea lui economică, nici de lipsa lui de cultură. Ne temem în sfîrşit ca naţia cosmopolită a d-lui C. A. Rosetti să nu biruiască pe adevărata naţie românească.
Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată.
Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare pînă în zilele noastre. O iubim sans phrases. În privinţa frazelor frumoase şi protestaţiunilor de uliţă şi de profesii de credinţă sîntem atît de săraci, încît însuşi d. Simeon Mihălescu şi bancherul Warşawsky ne-ar putea da lecţii de, retorică; dar o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atît de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini. Şi chiar dacă amintirea noastră ar pieri în umbra vremilor şi s-ar şterge din memoria tuturor, tot pe aceeaşi cale a conservării naţionalităţii şi ţării vom stărui, fără a face în această supremă privire nici o concesie primejdioasă ideilor veacului. Cine în această privire nu e pentru noi e contra noastră.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X