Cestiunea Warszawsky Brătianu Mihălescu e desigur pagina cea mai neagră din istoria celor din urmă ani ai României. „Neauzit va fi şi va rămîne pentru toţi timpii ca tocmai capetele supreme ale administraţiei române, refuzînd pe de o parte cu stăruinţă rechiziţiile convenite cu guvernul unui stat mare, să le acorde totuşi unui bancher; neauzit, ca ceea ce o împărăţie nu cîştigă, să cîştige personalele mijloace ale unui gheşeftar.
Noua scrisoare pe care ne-o trimite d. Moldoveanu arată în sfîrşit că meschinăriile întrebuinţate aici în ţară contra intendenţii imperiale a silit-o pe aceasta să acorde transpoarte aceluia cu care şi guvernanţii noştri erau dispuşi a se înţelege prin personale mijloace.
Totodată ni se arată şi pagubele sau, mai bine zicînd, obiectul asupra căruia s-au tocmit. ŞI pe care l-au împărţit între ei gheşeftarii ruşi cu capii liberalismului din România. Cincizeci şi una de milioane de franci erau la mijloc.
Dar lăsăm să vorbească scrisoarea însăşi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X