Asupra bătăliei de la Dgiunis găsim acuma raporturi clare care ni arată toată însemnătatea luptelor din urmă cari au avut loc pe Morava. În 8/20 a lunei curente lucrurile stăteau încă bine. Cernaief bagase de seamă că Abdul Kerim voieşte să forseză drumul la Cruşevaţ şi alergase cu puteri însemnate în ajutoriul colonelului Horvatovici. Abdul Kerim împinse în 9/21 oct. 22 de batalioane, sosite de la Niş, asupra punctului Crevet, astfel încât turcii erau în număr cu mult mai mare şi succesul trebuia să fie al lor. În 12/24 soarta poziţiei Dgiunis, cea mai tare pe linia Dgiunis-Deligrad, era hotărâtă. Cernaief făcu încercări desperate spre a o scăpa, dar i-a fost în zădar; Hafiz Paşa a luat-o cu asalt. După 6 zile de lupte sângeroase, cari au costat viaţa câtorva mii de sârbi, în cari unele batalioane au mers în foc cu atâta nepăsare de moarte încât au fost stinse cu totul, armata sârbească era în pericol de a fi ruptă în 2 părţi. Ne-am obicinuit însă a vedea că victoriile cele mai însemnate ale turcilor rămân fără urmări grave, pe de o parte pentru că aceştia sunt rău conduşi, pe de alta pentru că Cernaief şi sârbii reparează peste noapte pierderile de peste zi. Luarea cu asalt a locului Dgiunis, care i-a costat pe turci sacrificii imense, avea scopul de a rupe în două poziţia sârbească, care se desfăşura lungă începând de la Cruşevaţ, trecând peste Dgiunis şi Deligrad şi mântuindu-se la Alexinaţ. Dacă turcii ar fi făcut uz de victoria lor armata sârbească ar fi fost desfăcută în 2 grămezi, care nu s-ar mai fi putut împreuna decât departe în nord. Dacă îndată după victorie turcii ar fi înaintat mereu până la Stolaţ, ar fi putut bate în parte pe fiecare din izolatele grămezi ale armatei sârbeşti. Dar ei s-au oprit la Dgiunis, şi victoria lor, în loc de a se priface într-o catastrofă pentru inamic, a devenit cu totul nulă. Cu luarea acelui punct ruperea liniei de apărare a sârbilor era împlinită; trebuia dar ca să ieie grabnice măsuri pentru ca ştirbătura făcută frontului sîrbesc să nu se împle de îndată îndărătul Dgiunişului. Dar turcii neuzând de loc de avantagele lor, sârbii au avut vreme de a-şi încheia din nou linia, care astăzi e tocmai aşa de tare ca şi înaintea luptei, cu mica deosebire că centrul ei se află astăzi cu câteva mii de paşi mai îndărăt. Deci poziţia lor se ‘ntinde astăzi pe defileul dintre Duniş-Cruşevaţ pe de o parte; iar pe de alta e aşezată pe înălţimile din a stânga Moravei, de-a – lungul pârâului Dgiunisca până la podurile de pe Morava de la Trubarevo. Aceste înălţimi sunt toate întărite cu șanţuri. Nu li se poate tăgădui sârbilor meritul de a fi foarte îndemânatici în apărare. Pas cu pas se retrag numai şi, pierzând o linie întărită, vedem nemijlocit îndărătul ei statornicindu-se o altă linie asemenea întărită, încât victoriile turceşti, împreunate cu pagube fără măsură, se pierd în vânt în faţa energiei şi repejunei cu care sârbi îşi reparează căderile.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 121