După, o telegramă a „Românului” armata de sub Cernaieff a luat în 14/26 august ofensiva, atacînd pe turci între Dobruievaţ şi Catun. La amiazăzi a sosit în ajutoru-i armata col. Horvatovici după un marş plin de greutăţi. Lupta a durat toată ziua, dar rezultatul nu se indică. Această telegramă, combinată cu ştiri din alte izvoare, ni dă următorul rezultat: în 12/24 diviziunea lui Fazly Paşa au ocupat pe dealurile de la Ozren un fel de poziţie de rezervă spre răsărit de la Dobrinevaţ. Ziua următoare de dimineaţa a început focul tunurilor cu multă vehemenţă şi în flancul drept al turcilor, pe înălţimile despre miazănoapte de Lipovaţ, s-au arătat detaşamente puternice sîrbeşti, cari-au intrat în luptă. La două oare după amiazăzi au ieşit alte detaşamente de sîrbi în spatele turcilor lui Fazly Paşa şi anume spre apus de Rzavţi *, la 3 oare în fine au început iarăşi un foc vehement, care se vede că a durat pînă-n noapte, căci a treia zi în 14/26 lupta a reînceput din nou şi turcii erau atacaţi deodată în front, la spate şi în flancul drept. La o oră după amiazăzi a început lupta şi pe malul stîng al Moravei.
În asemenea împrejurări pierderile corpului Fazly Paşa trebuie să fi fost mari. Cum se va fi sfîrşit această luptă nu putem spune cu siguranţă; turcii susţin că au respins pe sîrbi şi şi-au mănţinut poziţiile, sîrbii că au nimicit pe turci. Pîn-acuma ne-au obicinuit a vedea în aceste lupte o zadarnică irosire de putere şi sînge omenesc, care nu stă în nici un raport cu succesele dobîndite.
Paralel cu vuietul armelor decurge acuma campania diplomatică a mediaţiunei. În prosceniul acestei campanii vom întîlni desigur pe Rusia şi de-aceea credem că sînt interesante combinaţiile făcute de jurnalistică asupra ţinutei acestui stat. Rusia nu are perspectiva de a câştiga în viitoarele tractări de pace foloasele acelea pentru Serbia pe care aceasta le sperase la începutul războiului şi chiar Muntenegrul va trebui să se mulţămească cu o neînsemnată compenzaţie teritorială. Cu toate. acestea Rusia nu poate să renunţe prin o prea mare rezervă la simpatiile slavilor de sud, câştigate cu atâtea sacrificii. Deci în conferenţele ce se vor ţinea ea va apăra mai cu samă aspiraţiile insurgenţilor din Bosnia şi Herzegovina. Forma în care Rusia îşi va face propunerile sale, nu este încă cunoscută. Cât despre Austria, ea se ‘nţelege că va lucra în sens contrariu, căci doreşte ca provinţiile răsculate să capete cât se poate de puţină autonomie şi s-ar bucura să vadă Serbia umilită.
La propunerile făcute în sensul mediaţiunei de reprezentanţii puterilor, Marele Vizir n-au răspuns încă, au promis însă de a li face cunoscut cât de curând condiţiile pe care le va pune Turcia şi al căror proiect e supus dezbaterei Consiliului de Stat. Se zice însă, că Turcia nu va încheia un armistiţiu care să nu asigureze mai dinainte închierea păcii şi că nu va suferi nici o formă de propunere care să atingă câtuşi de puţin drepturile sale de suzerană faţă cu statele vasale. În aceste împrejurări se aşteaptă sosirea cât de ‘ncurândă a generalului Ignatieff.
Rusia s-au încercat a angaja pentru înscenarea mediaţiunei mai Întâi pe Francia apoi pe Italia, şi într-adevăr cu această din urmă putere succesul diplomatic era aproape asigurat, căci mijlocirile era să le facă însuşi principele Humbert. Dar cabinetul din Viena a ştiut să inspire Italiei atâta neîncredere în planurile Rusiei, încât şi dispoziţiile bune ale acestui stat s-au răcit în curând. Nu mai rămânea deci alt mijloc decât cel propus de maioritatea puterilor, de a aştepta adică ca cererea pentru mijlocirea păcii să pornească chiar de la una din părţile interesate. Principele Milan au intrat pe această cale – se va vedea deci cât îi va folosi secundara harnică şi plină de fineţă a diplomaţiei marei puteri de nord.
Interesantă pentru noi românii e următoarea ştire adusă de ziarul”Vulturul”.
În Basarabia rusească arhiereul de la Chişănău, în trei rânduri până acum, a strâns ajutoare în bani şi bucate pentru slavii din Orient. Fiecare sat din Basarabia au dat câte 25 chile grâu, afară de bani. Toţi oficierii ruseşti au dat a zecea parte din lefile lui; numai în gubernia Odesei se strîng din această soldă ofiţerească 25000 ruble pe lună.
În Creta turburările au ajuns la conflicte sângeroase, din Tesalia se vestesc tentative de răsculare.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 86