Din combinarea terminilor figurele silogistice vor trebui să fie în număr de treişi anume:
o figura, în care terminul de mijloc este subiect în una din premise şi predicat în cealaltă;
a doua, în care terminul de mijloc e predicat în amîndouă premisele;
a treia, în care el e subiect în amîndouă premisele.
Figurile se însemnează de obicei astfel:
) MP ) MP ) MP
SM SM SM
SP.
Această schemă arată figurele goale lipsite de cantitate şi calitate; dacă însă între literele cari însamnă numai poziţia mediei subiectului şi predicatului se vor pune semnele care am convenit a se pune pentru calitatea şi cantitatea judecăţilor, adică a, o, e, i atunci se vor naşte înăuntrul acestor figuri modurile lor de combinare. v
Figura întîia urmează aceste două principii:
) în ceea ce-i conţinut întregul e conţinută şi partea lui.
) De la ce-i esclus întregul e esclusă şi partea lui.
Aceste principii sînt identice cu dictum de omni et nullo (menţionat în nota § ).
Figura întîia e firească, pe cînd celelalte sînt mai mult ori mai puţin artificiale;
din care cauză adevărul celorlalte se cearcă prin reducerea lor la cea dentîi, o procedură pe care vom dezvolta-o mai jos.
Modurile acestei figuri sînt în număr de patru şi se numesc: Barbara (aaa), Darii (aii), Celarent (eae), Ferio (eio). În aceste cuvinte numai iniţialele şi vocalele sînt importante;cele din urmă arată cantitatea şi calitatea celor trei judecăţi din silogism, cele dentîi reducerea.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 314
