[„DIN COMBINAREA TERMINILOR…”] – de Mihai Eminescu

Din combinarea terminilor figurele silogistice vor trebui să fie în număr de treişi anume:

o figura, în care terminul de mijloc este subiect în una din premise şi predicat în cealaltă;

a doua, în care terminul de mijloc e predicat în amîndouă premisele;

a treia, în care el e subiect în amîndouă premisele.

Figurile se însemnează de obicei astfel:

) MP ) MP ) MP

SM SM SM

SP.

Această schemă arată figurele goale lipsite de cantitate şi calitate; dacă însă între literele cari însamnă numai poziţia mediei subiectului şi predicatului se vor pune semnele care am convenit a se pune pentru calitatea şi cantitatea judecăţilor, adică a, o, e, i atunci se vor naşte înăuntrul acestor figuri modurile lor de combinare. v

Figura întîia urmează aceste două principii:

) în ceea ce-i conţinut întregul e conţinută şi partea lui.

) De la ce-i esclus întregul e esclusă şi partea lui.

Aceste principii sînt identice cu dictum de omni et nullo (menţionat în nota § ).

Figura întîia e firească, pe cînd celelalte sînt mai mult ori mai puţin artificiale;

din care cauză adevărul celorlalte se cearcă prin reducerea lor la cea dentîi, o procedură pe care vom dezvolta-o mai jos.

Modurile acestei figuri sînt în număr de patru şi se numesc: Barbara (aaa), Darii (aii), Celarent (eae), Ferio (eio). În aceste cuvinte numai iniţialele şi vocalele sînt importante;cele din urmă arată cantitatea şi calitatea celor trei judecăţi din silogism, cele dentîi reducerea.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 314

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.