Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Din Viena ne vine ştirea că scaunul metropolitan al Bucovinei şi Dalmaţiei e în fine ocupat prin numirea arhimandritului Morariu Andreievici, unul din bărbaţii cei mai de caracter şi mai învăţaţi dintre românii din Austro- Ungaria, căruia şcoala populară şi biserica ortodoxă [î]i datoresc foarte mult. Într-adevăr era un timp în care aproape toate cărţile învăţămîntului primar, de la abecedar începînd, cîte erau scrise conform ştiinţei pedagogice se datorau preotului de mir pe atunci Samoil Andreievici Morariu.
I se mai datoresc apoi manuale pentru învăţămîntul religios secundar, precum şi o colecţie de frumoase predici dominicale şi a altor sărbători de peste an. Meritul pedagogic de căpetenie al noului mitropolit este că într- adevăr cel dentîi a scris cărţi pentru învăţămîntul primar în limba română după un sistem bine definit, conform cu experienţele pedagogice ale timpului sau, pe cînd cărţile scolastice ale altor autori erau lipsite de sistem şi făcute după o rutină numai. Pe lîngă aceasta însă I.P.S.S. s-a distins totdeuna prin un rar talent de organizare, mai ales de cînd administrează eparhia în care de mult timp îndeplinea toate atribuţiunile unui mitropolit, nelipsindu-i alt decît titlul unei activităţi care în esenţă era de mult arhipăstorească.
Românii din provinciile austriace ne dau uneori strălucite şi vrednice de imitat modele a unor vieţi pline de o activitate salutară şi binecuvîntată atît pentru consîngenii lor cît şi pentru tronul căruia sînt supuşi şi monarhia de care se ţin. Pornind de la nişte începuturi mici, dar muncind cu dezinteresare pentru ridicarea poporului lor din neştiinţă şi sărăcie, aceşti bărbaţi se ridică încet în văzul lumii prin merite reale, prin muncă, prin iubire de adevăr. Tîrziu – la adîncă bătrîneţe abia – se lasă asupra lor aureola meritului recunoscut de Coroană chiar, dar acea recunoaştere totuşi vine, ca o dovadă că oricît de grea ar fi în lumea aceasta lupta pentru bine şi adevăr, totuşi pînă în sfîrşit izbuteşte.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI