Joi la 4 ianuarie a adormit întru fericire aici în Bucureşti o persoană care reprezinta o veche eparhie, a cării interesantă istorie am schiţat-o cu cîteva trăsături de condei în articolele privitoare la Basarabia. Acea persoană a fost Dionisie, mitropolitul Dristului şi exarhul Dunării întregi.
Cînd turcii, la-nceputul veacului al XV-lea, au luat toate cetăţile de pe malul drept al Dunării cîte stăteau în stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn, autoritatea bisericească a Ţărei Româneşti au încetat dincolo de Dunăre, însă credincioşii- pe malul Mării Negre greci, iar pe malul Dunării români- ştiindu-se fii ai scaunului ecumenic, se vede că vor fi cerut anume capi bisericeşti ai lor, drept care pentru lungul întreg al Dunărei de Jos s-a înfiinţat mitropolia Proilaviei (Proilabum) cu reşedinţa în actuala Brăilă, căci şi acest din urmă oraş avea garnizoană turcească.
Mai tîrziu, şi anume în timpul lui Ştefan Mare, turcii au ocupat Cetatea Albă de la gura Nistrului, precum şi Chilia, iar mitropolitul Proilaviei şi-a întins şi asupra acestor oraşe jurisdicţiunea sa bisericească. Iar cînd turcii au ocupat Hotinul, ba chiar Cameniţa din Podolia, mitropolitul Brăilei şi-a întins şi asupra lor autoritatea, deşi-i veneau foarte peste mînă locurile acelea.
Dar cînd s-a restituit Ţării Româneşti Brăila şi Giurgiu, cînd Hotinul, Cetatea Albă şi Chilia au încăput pe mîna ruşilor, atunci şi mitropolitul Proilavici a scăzut numai la eparhia Silistrei dincolo de Dunăre, încît el era suprema autoritate bisericească în Dobrogea noastră.
În secolul nostru a încetat însă abia a exista eparhia Proilaviei.
Dionisie venise la Bucureşti pentru a pune la cale poziţia bisericei din Dobrogea şi a intra cu eparhia sa în organizaţia bisericei autocefale române.
El era de 67 ani, fusese vicar al Patriarhiei şi a administrat optsprezece ani eparhia.
În vremea ivirii schismei bulgare- căci se ştie că bulgarii s-au rupt de scaunul ecumenic în mod necanonic- Dionisie şi colegul său, mitropolitul de la Varna, n-au voit să recunoască autoritatea exarcului bulgar schismatic şi în această atitudine a sa a fost sprijinit de populaţia românească şi de cea grecească de pe malul drept al Dunării. De gînd avea să-şi întindă autoritatea asupra tuturor creştinilor ortodoxi, partea locului cari nu voiesc să recunoască schisma. Venit la Bucureşti pentru a recunoaşte autoritatea bisericească şi politică a României, el a fost foarte bine primit de I. P. S. S. Mitropolitul primat, iar în ziua de 1 ianuarie a oficiat chiar LA Mitropolie. C-o zi înainte de-a merge la palat, unde fusese invitat anume, a răposat.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X