Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Fapte de o însemnătate escepţională se petrec în Anglia, cari merită luarea aminte cu atât mai mult cu cât se ştie ce influenţă decisivă au evenimentele din puternica stăpânitoare a mărilor asupra situaţiunii generale a Europei.
Nu e îndoială că guvernul liberal al d-lui Gladstone, cu sau fără voie, fie prin puterea covârşitoare a împrejurărilor, fie prin lipsa de adaptabilitate la unele necesităţi politice, au avut a înregistra o serie de neizbânzi pe cari poporul englez va fi poate chemat de a le apreţia în curând.
Turburările sângeroase din Irlanda, eşecul suferit în sudul Africei, poziţia la care Anglia se vede silită a renunţa în Asia centrală, în Afganistan, formează un complex de insuccese cari, oricât de deosebit le-ar judeca englezul însuşi din punctul de vedere al partidului căruia-i aparţine sau a importanţei practice, în restul Europei, precum şi la popoarele orientale, nu lipsesc de a face efectul unei politice greşite.
Ceea ce e mai mult, în Anglia chiar face acest efect. Guvernul englez a hotărît de ex. să evacueze Candaharul, şi aceasta într-un mod nestrămutat. Camera Lorzilor şi-a exprimat nemulţumirea cu această măsură cu 165 voturi contra a 76. Acesta e conflictul parlamentar ce l-a avut guvernul în aceasta afacere; dar miniştrii M. S. britanice au avut – lucru rar în anale – oarecari nemulţumiri chiar cu Coroana. Propunându-i-se reginei de-a semna mesajul în care se vorbea în termeni hotărâtori despre această evacuare, regina observă dacă n-ar fi practic de-a îndulci termenii prin care se vestea poporului englez renunţarea la o poziţie din Asia centrală, de a-l lăsa să mai spere încă ceva, fie de la soarta armelor, fie de la favoarea împrejurărilor. D. Gladstone nu crezu că trebuie să insiste el însuşi asupra irevocabilităţii acestei măsuri, dar chemă pe colegul său de la Interne, carele nu se sfii a adresa reginei o mustrare atât de severă încât o podidiră, lacrămile. Ea plânse şi… iscăli, se ‘nţelege.
Cât despre votul Camerii Lorzilor în cestiunea Candaharului, „Daily News”, organ foarte amic d-lui Gladstone, lasă votul însuşi de-o parte pentru a critica instituţia însăşi a acelei Camere, cam în tonul în care foi liberale la noi vorbeau despre inutilitatea Senatului.
Camera Lorzilor, zice foaia ministerială, a fost odată ceva dar astăzi şi-a pierdut toată însemnătatea. Dacă puterile europene sau popoarele din Orient s-ar îndoi despre nulitatea actelor şi voturilor acestui Corp guvernul englez se va însărcina de-a o dovedi aceasta.
Noi, din depărtare, nu ştim preţui poate după adevărata ei valoare importanţa parlamentară a voturilor date de Camera Lorzilor; ştim însă că votul cel din urmă e inspirat de oameni ca lordul Beaconsfield ori ca marchizul Salisbury, nume cu greutate în cumpăna opiniei europene. Cu toate acestea ministeriul nu are de gând a neutraliza moţiunea de neîncredere a Camerii Lorzilor prin o moţiune de încredere a Camerii Comunelor şi crede suficient a se ‘ntemeia pe majoritatea reală de care dispune în această din urmă.
Cine ar fi presupus în anul trecut, judecând după aparenţe, victoria partidului liberal în Anglia? Cine ştie azi dacă ‘n opinia publică a Engliterii s-au operat sau nu o schimbare în favorul partidului conservator? Ceea ce ştim însă e că, în caz de a i se pune poporului englez cestiunea de încredere în ministerul actual, de la voturile lui ar atârna în mare parte întreaga situaţie a Europei, precum şi rezolvarea cestiunii orientale, ce ameninţă a izbucni în sângeroase şi interminabile conflicte.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII