Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ziua de ieri a fost cea din urmă pentru doi bărbaţi a căror activitate publică, cuprinsă între anii 1830 şi până în deceniul întâi din zilele lui Carol Vodă, a exercitat o însemnată influentă asupra dezvoltării ideilor naţionale în România. Ieri, August Trebonian Laurian şi Cesar Bolliac s-au săvârşit din viaţă.
August Trebonian Laurian a fost născut în Ardeal. Crescut în şcoala privaţiunilor şi fiind fiul unui popor care e până azi silit a plăti cu cele mai grele sacrificii orice pas ar voi să facă înainte, caracterul său era înăsprit, dar şi lămurit totodată prin luptele la cari au luat parte. Amintim între altele că, în colaborare cu N. Bălcescu, a scos la lumină Magazinul istoric pentru Dacia, o colecţie preţioasă de sorginţi istorice; apoi că lui i se datoreşte introducerea studiului istoriei naţionale în şcoalele noastre şi e cel dendâi care-a încercat a aduna toate ştirile de oarecare temei cari există asupra mult bântuitei istorii a neamului nostru, de la întâiele începuturi şi până în zilele noastre, într-un manual care serveşte şi azi de carte didactică. În timpul lui Grigorie Voievod Ghica a fost inspector general al şcoalelor din Moldova; a fost deci unul dintre acei bărbaţi cu spornică şi dezinteresată activitate cari au dat domniei lui Ghica Vodă o însemnătate deosebita, ca pregătitoare epocei Unirii şi a adaptării poporului românesc la viaţa modernă.
La Cezar Bolliac moartea fizică n-a fost decât încheierea morţii lui intelectuale, intervenită acum câţiva ani deja. Bolliac a fost un prozator energic, un publicist din cei mai citiţi şi mai preţuiţi. Pana sa a fost în serviciul intereselor naţionale astfel cum le înţelegea şi le-a rezolvat Vodă Cuza. Marea monografie asupra Mănăstirilor zise închinate e nu numai o scriere înavuţită cu documente autentice, cari ne ajută a reconstrui şi-a împlini cu colori vii conturele istoriei noastre însemnate de cronicari, ci totodată o operă care a avut însemnătatea ei de politică practică şi au contribuit a rezolva cestiunea secularizării moşiilor mănăstireşti. Atât „Buciumul” cât şi „Trompeta Carpaţilor” au fost în vremea lor ziare foarte mult citite, scrise fiind în graiul viu al poporului, cu acel bun simţ şi cu acea bogăţie de locuţiuni şi figuri cari ele abia dau un caracter curat naţional şi propriu limbii noastre. A fost pururea un inamic neîmpăcat al emancipării precum şi a imigraţiunii evreilor, o cestiune în care nicicând nu se putea transige cu el.
De mortuis nil nisi bene. dacă bărbaţii care ne părăsesc au partea lor de erori comună la toată suflarea omenească, când părăsesc arena de luptă cată să ne aducem aminte numai de serviciile mari ce le-au adus cauzei publice şi o facem aceasta cu atât mai mult când vedem că acele servicii nu consistă, ca la multe din reputaţiile uzurpate, din închipuirea greşită ce şi-ar face-o opinia publică despre ele, ci sunt reale, adevărate, au lăsat urmări binefăcătoare ce subsistă până astăzi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII