Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Fiindcă se vorbeşte în mod care pare a fi serios de numirea d-lui Dimitrie Giani (vulgo Tache) la Ministeriul Justiţiei sau al Cultelor, ne credem datori a publica nişte „suvenire” după cariera sa, de advocat al statului, pe cari ni le comunică un fost advocat public. Aceste înştiinţări sînt relative la o afacere faimoasă în timpul ei: afacerea Schonfeld- Filderman. Iat-o în puţine cuvinte.
Doi antreprenori evrei de şosele (pe vremea aceea se mai făceau şosele) reclamau de la stat un milion şi mai bine pentru nişte pretinse daune ce ar fi suferit de la ministeriu. D. Tache Giani, advocat al statului, dete un aviz prin care recunoştea de sus pînă jos că pretenţiunile zişilor antreprenori erau întemeiate.
Pînă aci dumnelui poate să invoace conştiinţa sa.
Dară nu e destul atît. Statul, neîncrezător, îi retrage procesul şi-l dă altui advocat, mai puţin îngăduitor cu drepturile lui. Ce face Tache al nostru? Îşi dă demisiunea, trece advocat al lui Schonfeld şi, înarmat cu cunoştinţa tuturor actelor şi documentelor celor mai secrete pe care le cercetase în calitate de advocat al statului, pledează pentru Schonfeld la toate instanţele, avînd aşadar, prin fosta sa poziţiune, avantajul de-a fi răsfoit dosarul şi de-a cunoaşte toate părţile slabe ale adversarului său. Ei bine, pricina era atît de rea încît, cu toate acestea, statul a cîştigat-o pînă la ultima instanţă.
Corespondentul nostru face apel la memoria d-lui Scarlat Pherechide, preşedinte pe atunci al tribunalului Ilfov, şi chiar la a d-lui I. Cîmpineanu, coleg sau succesor al d-lui Giani ca advocat al statului şi care atunci îşi manifesta zgomotos indignaţiunea sa.
Aceste fapte nu se pot tăgădui, fiindcă sînt constatate prin acte publice şi oficiale şi s-au petrecut în faţa lumii.
În altă ţară d. Dimitrie Giani ar fi fost şters din tabloul advocaţilor şi ar fi dat afund pentru toată viaţa. La noi s-a făcut mare patriot, apărător înfocat al intereselor publice, viceprezident al Adunării, iniţiator de recompense naţionale şi, în fine, ministru al justiţiei şi cap al magistraturii, căria îi arată, prin exemplul său, care este calea cea mai nemerită pentru ca un tînăr să ajungă la posturile cele mai înalte, ba chiar pînă în Consiliul suveranului ţării.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI