Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Alaltăieri, sîmbătă, s-a închis sesiunea Corpurilor legiuitoare printr-un mesaj domnesc, citit la Senat de d. M. Cogălniceanu, la Cameră de d. Stolojan.
Meritele acestor Adunări sînt, se-nţelege, citate pe rînd în mesaj. Modificarea articolului 7, răscumpărarea căilor ferate, bugetul echilibrat, fondurile puse la dispoziţia Ministeriului de Război, legea organică pentru Dobrogea, votarea celor zece milioane lei vechi pentru Iaşi ş.a.m.d.
Închiderea nu se putea face fără ca să se manifeste acea dorinţă intimă a majorităţii de-a vedea depărtate din ministeriu elementele eterogene: Boerescu şi Cogălniceanu.
D. Sefendache a luat mai întîi cuvîntul în cestiune. D-sa a amintit scenele semnificative produse în Adunare: demisiunea celor patru viceprezidenţi, apoi împrejurarea că multe proiecte de legi, deşi nu s-au respins, s-au discutat însă cu oarecare îndoinţă şi, dacă s-au votat, cauza a fost că, ori de cîte ori era o manifestaţiune în contra acelor proiecte, trebuia să vie persoana d-lui prim-ministru ca să le acopere. Curentele n-au fost favorabile combinaţiunii ministeriale; ar fi bine deci ca d. prim-ministru să răspunză dacă vroieşte sau nu să ţină seamă de cele espuse şi dacă găseşte de cuviinţă ca să continue afacerile ţării, în timpul cît nu va mai fi sesiunea Camerei, tot prin combinaţiunea ministerială care este astăzi.
D. Brătianu răspunse că, dacă vro modificare va avea loc în minister, aceasta nu va altera întru nimic caracterul esenţial al cabinetului. dacă poate vro doi-trei din d-nii miniştri, din cauza unor interese particulare sau cine ştie din ce alte împrejurări s-ar decide să se retragă, ministerul se va completa astfel cum caracterul său să rămînă acelaş mai cu seamă prin persoanele cari dau ton acestui ministeriu. D-sa are firma oficială, însă nu poate să nu recunoască că mulţi dintre colegii săi au în guvern o însemnătate tot ca si d-sa.
Cu acest răspuns nu putea rămînea mulţumit d. Fleva. Acest minister, zice d-sa, a avut caracterul nu al unui partid esclusivist, ci al întrunirii unor elemente diferite, pentru a putea trece prin dificultăţi. dacă aceste dificultăţi au trecut, vine întrebarea: ministerul păstrînd acelaş caracter şi într-o stare normală, poate da realizarea dorinţelor partidului liberal? A venit timpul ca partidul liberal să intre în acţiune în întregimea programului său; şi o neutralizare a acestei acţiuni nu poate aduce decît sterilitate şi prin urmare discreditarea partidului liberal în faţa ţării. Cînd diferite persoane cari, fără a fi într-un partid, vin de se alătură la partidul liberal, ele sînt datoare să spună că vin să lucreze pentru triumful ideilor partidului.
D. Brătianu a declarat că nu este cestiune decît de nuanţe şi de temperament şi-ncolo nici o deosebire între d-sa şi colegi, punct de vedere pe care l-a-mbrăţişat şi d. Boerescu, cu cunoscutul său temperament escesiv de fericit.
Da – zise d. ministru de externe – sînt liberal, dar cu temperamentul meu. D-sa cere ca cestiunea să fie rezolvată, pentru că poziţiunile echivoce sînt cele mai rele şi d-sa unul, pe socoteala d-sale, nu poate suferi o poziţiune echivocă. D-sa e de părere că ministeriul e de fuziune, şi cine zice fuziune nu înţelege confuziune sau difuziune, ci întrunirea unor forţe convergente, cari trebuie să fie identice în natura lor spre a produce un rezultat bun, căci altmintrelea n-ar produce decît paralizie. Cînd se combină, ca în chimie, două elemente contrarii cari să se neutralizeze nu se poate produce nimic; dar cînd sînt elemente din cari să iasă o forţă rezultatul va fi bun ş.a.m.d. Astfel, cum dulci jubilo, ilustrul nostru om de stat confundă legile mecanicei cu cele chimice. Găseşte Adunarea că e rău ca forţele acestea să fie întrunite? Dumnealui e cel dîntîi care să se retragă, căci a fost unul din cei cari au constituit o nuanţă în acest minister. Dacă Adunarea găseşte că în situaţiunea de astăzi d-sa nu mai poate face parte din minister, d-sa se retrage. E drept că zilele trecute s-a dat un vot pe care d-sa [î]l luase ca semn că nu ar fi agreat de majoritate şi imediat a fost gata a se retrage; dar i s-a încredinţat (naivul) că votul acela n-a fost dat nicidecum ca semn de neîncredere către d-sa, după cum îl luase (în nevinovăţie-i) şi de aceea a revenit. E gata deci a urma sentimentelor Camerei în privinţă-i. Dacă aceste sentimente sînt a se desface fuziunea, a se schimba unele persoane din minister între cari ar fi şi d-sa, se va retrage. Altă profesiune de credinţă nu poate să facă acum. E liberal, dar cu convicţiunile d-sale, cu temperamentul d-sale.
Daca reproducem aceste repetative protestări ale d-lui V. Boerescu e că-i admirăm temperamentul.
În şedinţa Senatului de la 22 noiemvrie 1877 tot fericitul temperament şi convingerile d-lui Boerescu l-a făcut să ţină un foarte lung discurs spre a motiva proiectul de răspuns al opoziţiei la mesajul tronului şi în care zicea:
M-am consultat cu mai mulţi amici din partida conservatoare. care se poate afla în minoritate aici în Senat, însă care este în mare majoritate în ţară. Autorizat de aceşti amici, în numele partidului ce reprezintăm, v-am espus în ce consistă politica noastră tradiţională… Această espunere şi afirmare scrisă a politicei noastre naţionale este nu numai o programă politică a partidului conservator cu toate nuanţele sale, ci politica fidelă şi rezumată a naţiunii întregi.
Iată programul partidului conservator întreg, pe care am onoare a-l citi în numele amicilor politici din acest Senat cari m-au autorizat pentru aceasta.
(Urmează programul)
Aceste principii fundamentale ale politicei noastre naţionale le declarăm şi le afirmăm noi în numele partidului conservator etc. Doi ani sînt de atuncea. Ce fericit temperament! Pe atunci era conservator cu toate nuanţele sale şi convergent cu reacţiunea, azi e liberal cu toate nuanţele şi convergent cu progresul şi naţiunea. Cine vrea să nu-şi crează ochilor să
deschidă „Monitorul” pe anul 1877, trimestrul IV, pag. 7038.
Se vede însă că d. Fleva nu este om care să crează în schimbarea fundamentală a direcţiunii convergente şi în basmele chimico-mecanice ale d-lui ministru de esterne. Într-un discurs nu tocmai lung a repetat de şase ori în deosebite variante ca d. Brătianu să ia Ministeriul de Interne şi între altele a spus:
În diferitele elemente cari sînt mai mult sau mai puţin deosebite, după cum a spus însuşi onor d. Boerescu, aceste elemente cari compun cabinetul trebuie să crească în noua combinaţiune ce s-ar face sau să rămînă tot în starea de astăzi? În biserică poate intra oricine, dar, ca să intre cu credinţă, trebuie ca mai întîi să se facă creştin. Nu sînt pentru a se confia ministeriile unor persoane cari, prin trecutul şi faptele lor, în loc de-a da o garanţie de prosperitate pentru partidul liberal, ar fi o împiedecare.
D. Fleva a propus deci o moţiune în sensul acesta. D. C. A. Rosetti vrea s-o trimită în secţiuni; d. Fleva protestă şi o retrage, d. Rose Locusteanu îşi însuşeşte moţiunea, a cării trimitere imediată în secţiuni se primeşte c-o majoritate de 37 contra 32 voturi.
Dar – vai, fatalitate! – orele 5 sună, şedinţa ar trebui prelungită, cînd iată că d. Stolojan se suie la tribună pentru a citi mesajul prin care onorabilii sînt trimişi la primblare pînă la toamnă.
Mai răsuflă Bucureştii pîn-atunci!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI