Colectorul literar pentru ambele sexe iese o dată pe săptămână în Piatra sub administraţia d-lui N. Miculescu. Cuprinsul broşurei no. 1 este: Misiunea profetului Moisi, traducere din Schiller; Dama cu mănuşa neagră, traducere din Ponson du Térrail: Miss Mary sau institutricea, trad. din Eugene Sue, şi anecdote.
N-am încuviinţat niciodată literatura frumoasă a traducţiunilor, mai ales acelora de pe texte de o valoare îndoielnică. Scrierea lui Schiller e lipsită de merit istoric şi sufere de boala de care sufăr toate scrierile acestui autor german, de”cosmopoli [ti ]sm „; Ponson du Térrail, un autor nesănătos de povestiri de senzaţie, făcute ca să sparie babele şi copiii: Eugene Sue, în fine, are mai mult talent, dar e un scriitor cu cotul, pentru care producţia devenise meserie. Acesta este întâiul punct de vedere; al doilea este că traducerile unor aseminea scrieri nu îmbogăţesc ci corup literatura; ele mai sunt o încurajare a lenei intelectuale, căci traducerea unor scrieri fără valoare este munca cea mai uşoară, care dispensează pe scriitor de la producere proprie şi de la cumpănirea terminilor. O traducere din Shakespeare, din Moliere sau din Göthe e un merit, căci formă şi înţeles sunt atât de îngemănate, încât traducătorul trebuie să cumpănească cuvânt cu cuvânt şi frază cu frază; o traducere din Ponson du Térrail sau din proza lui Schiller e o jucărie pe care şi-o poate permite orice gimnaziast.
Dar la dreptul vorbind, la Piatra, într-un ţinut muntos, plin de legende, de proverbe, locuţiuni, apoi de localităţi istorice, Colectorul nu găseşte ce să culeagă? Un muntean de baştină, născut aseminea în ţinutul Neamţului, e Ioan Creangă. Citit-au vreodată Colectorii pe Dănilă Prepeleac, pe Soacra cu trei nurori şi altele, ca să vadă care ar trebui să fie izvoarele din cari să se inspire şi cum vorbesc şi se mişcă ţinutaşii din Neamţ?
Foi literare în provincie ar putea să facă un serviciu nemăsurat literaţurei şi lexiconului român. Limba de rând a ziarelor politice ameninţă a îneca, ca buruiana rea, holda limbei vie a poporului. Afară de aceea, cu propăşirea realismului modern, se şterg legende şi poveşti, proverbe şi locuţiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc. Dacă acele foi ne-ar da icoana locului prin culegerea exactă a formelor caracteristice ale gândirei poporului, ele ar fi nepreţuite. Dar traduceri din franţuzeşte sau din nemţeşte a unor producte nesănătoase? Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă şi cugetare şi că aceste două trebuiesc plăsmuite în mod meşteşugit de către o anume academie.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 175