Domnişorii de la universitatea din Pesta cari, însoţiţi de veselia generală a popoarelor, s-au dus la Constantinopole ca să înmânuie spada de onoare lui Abdul Kerim s-au îmbarcat după cum se ştie sub o ploaie de mere murate şi de ouă cu dulce miros, până în fine au ajuns în Bosfor. Aicea au fost primiţi în mod splendid cu o ploaie de fraze de înfrăţire şi cu iperbole istorice care n-au lipsit de a face efectul cuvenit. Sava-Paşa, vrun turc bătrân şi bun la inimă, care ştie cât de frumos se ‘mparte pământul cu gura, le-au urat bun sositul cu următoarele darnice cuvinte:”Lumea veche piere, lumea nouă e a ideilor liberale, adică a d-voastră”. Majestatea Sa Sultanul stătea salutând la fereastră – mase colosale de oameni aclamau ca vijelia mărei cu strigăte de”Eljen „ pe bravii tineri, iar de pe corăbii glasuri inmiite începură (unison?) cântecul Padişah um cioc iaşah – c-un cuvânt toţi îi îmbrăţoşau cu lacrimele ‘n ochi. Par nobile fratrum.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 175