„Gagauzi se numeşte o foarte mică parte din poporul Bulgariei, rătăcită de tot de limba maternă şi azi vorbind turceşte. Cauza schimbării limbei au fost persecutările turcilor la venirea lor asupra bulgarilor. Toţi bulgarii locuitori părţilor apropiate de Vana, Burgas, Adrianopole şi Constantinopole au fost espuşi acestor persecutări şi limba fiecărui bulgar ce nu vorbea turceşte au fost tăiată, din care cauză ei, ca să scape de aceste nesuportabile persecuţii, au fost siliţi să adopte limba turcească, care mai în urmă a fost introdusă şi în familiele lor şi au crescut în ea şi copii[i] lor. Ei sunt creştini şi astăzi, însă vorbesc turceşte. Grecii în cele din urmă, după ce au nimicit patriarhia bulgară şi au gonit limba bulgară din toate şcolile şi bisericele, s-au silit ca în toate locurile să grecizeze şi pe aceşti nenorociţi, introducându-le în biserici şi şcoli limba greacă. Din cauza aceasta unii din aceşti gagauzi s-au grecizat şi s-au făcut mai mari inimici fraţilor lor bulgari decât chiar grecii proprii. Pentru aceşti gagauzi (şi nu găgăuţi) s-a vorbit în Vulturul, iar nu pentru românii din Macedonia.” – Reproducem cu plăcere această rectificare a ziarului”Vulturul” şi adaogem numai că eroarea noastră a provenit din motivul simplu că ziarul amintit, vorbind despre populaţia Macedoniei, au împărţit-o în greci, bulgari şi gagauzi, iar despre români n-au spus un singur cuvânt. Fiindcă ştiam că macedo-românii se mai bucură de câteva porecliri nepotrivite şi nevăzându-i deloc amintiţi în perspectivele de împărţeală a Macedoniei, am crezut că şi redacţia numitei foi ne gratifica tot pe noi, căci tot noi suntem şi acolo cu o poreclă şi mai puţin politicoasă.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 165