Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Mai zilele trecute s-a serbat la Paris jubileul de cincizeci de ani al Asociaţiunii Politehnice. Cu această ocaziune Gambetta a ţinut un discurs din care credem că este bine să reproducem pasajele mai remarcabile. Sala Sorbonnei a fost plină de lume; erau faţă foarte multe dame. Oratorul a fost primit cu aplauze frenetice. Luînd cuvîntul, Gambetta a zis că viitorul Franţei depinde de la ştiinţă. Institutul Politehnic este una din creaţiunile cele mai bune ale celor din urmă cincizeci de ani. Din istoria acestei instituţiuni se vede că oameni, în afară de orice ambiţii, de orice pasiuni, urmăresc cu energie o ţintă fixă
– de-a lumina pe toată lumea. În faţa clarităţii şi-a majorităţii ştiinţei dispare tot ce este superstiţie, fantom sau negură, şi în ştiinţă nu e altă crimă decît a imprima creierilor ce nu este exact. În faţa ştiinţei exacte dispare orice metafizică, căci ştiinţa este adevărată şi pozitivă.
Fiindcă politica se amestecă pretutindeni, Gambetta a trebuit să vorbească şi de dînsa.
Institutul a făcut cea mai bună politică evitînd orice polemică şi [opunîndu-se] tuturor rivalităţilor personale. Societatea doctă, rezămîndu-se pe demonstraţia ştiinţifică şi pe armele pozitivismului, a dat lucrătorului un exemplu bun. Aceasta este adevărată comuniune democratică, căci lucrătorii vor ca, în faţa demonstraţiunii adevărului, să piară fantoma şi declamaţiunea; ei vor să vadă cine are dreptate, căci numai cine are dreptate poate conta pe sprijinul poporului. De aci înainte o nouă dialectică, va permite Franţei să păşească înainte spre un viitor frumos şi pacinic. Orice ar face agitatorii, fiţi siguri că ţara a rămas liniştită şi rămîne absolut liniştită. Aceia cari cred că umanitatea este un obiect al experimentelor acelora ştiinţa le spune că sînt sofişti şi profeţi falşi. Şi, cînd văd cum aceşti grămăditori de nori se silesc a-şi mănţine sofistica, atunci le zic cu poetul florentin: „Văd şi trec!”
În fine, Gambetta se adresează cu un apel cătră dame, ca să vie în ajutorul republicanilor spre a combate pe inimicul comun. Acum Asociaţiunea poate a-şi lua de diviză strigătul: „Tot pentru patrie, pentru ştiinţă şi glorie!”. Acest discurs a fost adeseori întrerupt de frenetice salve de aplauze.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI