Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Nazional Zeitung” din Berlin a dat, zilele acestea, un articol, care a atras în genere atenţiunea presei europene prin cuprinsul său foarte interesant. Vorbind despre situaţia europeană, foaia berlineză, adesea inspirată din cercurile nalte germane, zice că nota franceză, mulţumită instinctului politic ce, cu toate greşelile ei, o distinge, a recunoscut că în acest moment se prepară evenimente cari pot să modifice din nou şi într-un mod serios situaţia Franţei în Europa. La fiece moment poate să sune ora în care cestiunea Orientului să fie definitiv rezolvată. Ce face Franţa? Retrasă de o parte, refuză să urmeze singura politică ce corespunde intereselor sale. Soarta, mai puternică decît voinţa omenească, împinge pe Franţa la o alianţă cu Germania şi Austria întru cît priveşte regularea cestiunilor orientale. Această alianţă şi-ar impune voinţa în Orient fără nici o piedică. Cu privire la efectele acestei alianţe foaia berlineză zice:
Nici tunurile vaselor englezeşti, nici regimentele şi bandele de cazaci din Rusia nu i-ar fi putut sta împotrivă Germaniei, Franţei şi Austriei. Toată lumea ştie că această combinaţiune era aceea pe care prinţul de Bismarck o preferea tutulor celorlalte. Vizita pe care omul de stat german o făcu, în timpul călătoriei sale la Viena, d-lui Teisserenc de Bort, ambasadorul Franţei, vorbele ce adresă acestui diplomat şi prin cari aproape invita pe Franţa să încheie o întreită alianţă cu Germania şi Austria, nu permit să se îndoiască cineva de intenţiunile prinţului de Bismarck sub acest punt de privire. Declaraţiuni oficioase făcute din deosebite părţi au adus aminte din cînd în cînd aceste dispoziţii ale guvernului german. Ele au fost reamintite, de exemplu, în „Wiener Allgemeine Zeittung”, sînt cîteva săptămîni, cînd cestiunea turcească începea să intre în o fază de activitate. De atunci aceste declaraţiuni nu s-au mai ivit şi s-au deschis alte perspective. Nu judecăm politica pe care au urmat-o oamenii de stat; nu ştim de fel ceea ce au de gînd să facă. Chiar acel instinct naţional care a semnalat cu o siguranţă admirabilă noul pericul în care se afla Franţa a opus ideii unei înţelegeri cu Germania bariera neapropiabilă a unei uri peste care nu se poate trece.
Din acest articol iese la iveală cît o încurcă pe Germania, în acţiunea şi planurile ei politice, rezerva stăruitoare a Franţei. Ziarele importante franceze, citind desigur printre rîndurile articolului foii berlineze, îl reproduc à titre de curiosité.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI