La 7 april st. n. a murit grabnic, în urma ruperei unei vine a inimei, scriitorul şi publicistul Grigorie Gănescu. El a fost născut la a. 1829 şi-a făcut studiile începătoare la Paris şi a vizitat după aceea universităţi germane. Introdus în cariera jurnalistică de cătră Emile de Girardin, a fondat în urmă, la 1860, foaia săptămânală „Courrier du Dimanche„, care-n vremea ei a fost cel Întâi organ neatârnat al opoziţiei contra imperiului şi a numărat între colaboratori pe I. I. Weiss, Ranc, Prévost-Paradol şi alţi mulţi, cari de atunci au ajuns de mult la renume. Persecutat de poliţia şi judecătoriile bonapartiste şi suprimându-se „Curierul de Duminică”, el l-a reânfiinţat sub titlul de”Nain Jaune„, în care a continuat cu aceiaşi colaboratori lupta în contra imperiului; până ce autorităţile, după multe admoniţiuni şi condamnări, l-au izgonit din Franţa ca străin.
În a. 1861 înfiinţă în Frankfort lângă Main o foaie mare, care apărea în toate zilele, numită L’Europe şi ţinută cam în felul Independenţei Belgice. Cunoştinţele sale foarte varie şi întinse cu cei mai însemnaţi oameni de stat şi atracţiunea care o esercita faţă cu talente publicistice au făcut să înflorească şi această întreprindere.
La 1866 generalul prusian Vogel v. Falckenstein, ocupând cu trupele sale oraşul liber Frankfort, au suprimat şi ziarul ”Europe”, iar Gănescu se întoarse în Franţa, unde avea de gând să se aşeze definitiv şi unde cumpără la Montmorency locul unde fusese renumitul ermitagiu al lui J. J. Rousseau. El izbuti în fine de a căpăta naturalizarea mare şi în 1868 fu ales de cătră cantonul Montmorency membru în consiliul general al departamentului Seine-et-Oise.
De acuma-nainte el s-apropie de fracţiunea aceea a partidului liberal care, condusă de Emile Olivier, credea a putea regenera Francia prin parlamentarism. Culminaţiunea acestei fracţiuni a fost ministerul Olivier şi războiul cu Germania. În vremea războiului (1870) Gănescu urmă guvernul apărării naţionale la Tours şi la Bordeaux, unde redactă ziarele”La Presse” şi”La Liberte „.
După război se ‘ntoarse la Paris şi fondă o corespondenţă autografată sub titlul de”Les Tablettes d’un spectateur „, organ din care am văzut zeci de estrase în coloanele presei liberale din România. În aceeaşi vreme el era redactorul îndemânatic al părţii financiare din”La Presse” şi scria şi articole politice în acest din urmă. Tot în acest răstimp au scris şi corespondenţe în ziarul vienez”Neue freie Presse”.
Se vede a fi fost un om bine văzut pretutindenea şi că avea foarte multe cunoştinţe în lumea politică. Între acestea se număra şi bătrânul Thiers, cu care Gănescu să fi avut relaţii destul de cordiale. Totodată i se atribuie un instinct mai totdeauna fără greş în politică şi diplomaţie.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 218