Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ideea generoasă şi mîntuitoare care-a dat naştere Senatului a fost desigur aceea de-a prezerva legislaţiunea de surprinderile ce i-o pot pregăti patimele momentane ale claselor, căci din suferinţele momentane, acute, însă adeseori fără nici o gravitate organică pentru binele societăţii şi prosperarea statului, răsar naturile catilinare cari le exagerează şi mai mult, aprinzînd închipuirea şi exploatînd nemulţumirile, pentru ca ,,patrioţii noştri” să ajungă apoi a înflori prin localuri faşionabile, la umbra bugetului şi în speranţele recompenselor reversibile. N-a fost un om însemnat în ţara aceasta şi, îndeosebi vorbind, nici un conservator care, făcînd politică, să nu-şi fi pierdut mare parte din averea sa, ba unii să se fi ruinat chiar. E drept însă că aceşti reacţionari cari nu iubesc poporul, nici pretind, nici ar primi vreodată recompense reversibile. Dar aceasta în treacăt.
Revenim la teza noastră. Senatul se numeşte corp matur, corp ponderator. Non numerantur, sed ponderantur – nu se numără voturile senatorilor, se cîntăresc, precum ei înşişi cîntăresc cestiunile de zece ori pînă a le hotărî o dată. E ceva măreţ în chiar numele pe care acest corp legiuitor şi-l atribuie. Compus odinioară din patricianii Romei, din acea mînă de oameni cari supuseră unui oraş toată lumea pe atunci cunoscută, legenda pentru însuşi compunerea lui a cerut două elemente deosebite: vigoarea şi înţelepciunea. Cînd Hannibal era înaintea porţilor, Italia pustiită, oştirile romane risipite, iar femeile se boceau despletite pe uliţe şi tribunii agitau masele dispuse spre răsturnare şi rebeliune, părinţii patriei stăteau neclintiţi, severi, fără o lacrimă în ochi, pe jeţurile lor, trimeteau pe lictori să risipească grupele de nemulţumiţi şi femeile şi discutau … ce? Legi indiferente, ca şi cînd n-ar fi nimic. Numai Cato îşi sfîrşea orice discurs cu cuvintele, devenite nemuritoare: Iterum censeo Carthaginem esse delendam.
La noi… s-au tradus cam liber textul latinesc, încît, sub regimul liberal, despre cîntărire şi recîntărire a proiectelor de lege nici vorbă nu este. Ca model de… corectitudinea la care sîntem reduşi sub pretinsul regim constituţional de astăzi înregistrăm fără mirare ceea ce se petrece în maturul corp. După ce că legi de mare însemnătate se votează ca cu vaporul, după ce chiar împărţirea Senatului în secţii a devenit curată ficţiune, căci se votează legi cari trec numai printr-un număr oarecare de secţii, fără a fi trecut şi prin altele, aşa ca din întîmplare, se mai adaogă apoi şi inconveniente ce nu le putem îndestul regreta. Ca să enumerăm numai din cele mai proaspete, cităm votarea celor 3 1/2 milioane pentru cumpărarea unor materialuri rămase pe urmele armiilor ruseşti. În aceeaşi zi s-au cerut votarea, în aceeaşi zi s-au trimis în secţiuni, s- au ales delegaţii, s-au designat raportorul, s-au făcut raportul şi s-au votat acele milioane.
Tot aşa s-au petrecut cu recompensa de contrabandă a martiriului lucrativ votată d-lui C.A. Rosetti, care, propusă şi ,,regulată” în noaptea precedentă în Camera… Comunelor, a doua zi, într-o singură şedinţă, s-a regulat şi de cătră Senat. Nu mai departe decît ieri, 3 aprilie, s-a petrecut o altă faptă care dovedeşte înalta ponderaţiune cu care se urmează regulamentul acelui corp matur, o faptă comică desigur pentru privitorul nepăsător din galerie şi din loje dacă n-ar avea un caracter care să întristeze pe oamenii aciia cari nu văd în parlamentarism o simplă formalitate.
Iată dar ce s-a întîmplat.
După regulamentul Senatului e ştiut că, ori de cîte ori se face o propunere care are de scop a fi formulată într-un proiect de lege pornit din iniţiativa acelui corp, acea propunere se citeşte de 3 ori din zece în zece zile, apoi trece în secţiuni, unde i se dă forma cuvenită de proiect, şi se întoarce apoi pentru a fi pusă în discuţie prin mijlocirea raportorului, de unde-şi urmează toată filiera, ca oricare alt proiect venit din iniţiativa guvernului de exemplu.
Astfel s-a urmat şi cu o propunere făcută din iniţiativa Senatului, care stabilea ca să se acorde tuturor ofiţerilor ce- ar fi luat parte la campania din Bulgaria o treime peste solda lor pentru pensiunea de retragere. După atît timp şi după atîta frămîntare, biuroul pune la ordinea zilei, pentru şedinţa din 3 aprilie, acest proiect de lege, care trecuse prin secţiuni. Raportorul se suie la tribună, dă citire raportului său în şedinţa publică, cînd… i se observă onor. preşedinte că, după Constituţiune, legi financiare urmează a trece mai întîi prin Cameră. Se curmă orice discuţiune, se coboară raportorul de la tribună şi, ca epilog mai vesel al şedinţei, se procede la votarea a o sumă de indigenate de izraeliţi.
Să sperăm că şi aceste probe de corectitudine, ca şi multe altele de sub acest regim liberal, vor rămînea între noi, în familie, ca o mică fotografie necomunicabilă de procederi intime a parlamentarismului împănat cu recompense reversibile.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI