Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ieri fiind procesiunea de înmormântare a răposatului general Ion Ghica, fost ministru plenipotenţiar la St Petersburg, n-am fi crezut că până şi acest eveniment trist va constitui repede un factor în calculul de permutaţiune ministerială cu care ilustrul nostru cancelar ne-a obicinuit atât de mult de la venirea sa la putere. Se vorbeşte în adevăr că, în locul generalului, va trece la St. Petersburg d. Nicolae Creţulescu, actual ministru plenipotenţiar la Roma, iar în postul celui din urmă se va numi d. Teriachiu, care va schimba ostenitorul fotoliu de ministru al celor dinlăuntru cu plăcuta sinecură a reprezentaţiunii ţării în Italia.
Această permutare se va face fără îndoială în urma planului d-lui Brătianu de a-şi reconstitui cabinetul şi de-a se prezenta M. Sale Regelui cu ocazia încoronării alăturea cu nişte oameni cari să dea garanţii mai serioase pentru organizarea monarhică a ţării.
Nu ştim în adevăr şi e poate indiferent de-a şti numele persoanelor cabinetului nr. 39 sau 40, pentru că din parte-ne nu-l credem nici pe d. Brătianu în stare de a avea vederi largi, hotărâte şi statornice, nici majorităţile în stare de-a suporta un cabinet compus din elemente eterogene, nici credem în fine că asemenea elemente, întru cât sunt serioase şi ar putea împlini misiunea ce li se destină, ar primi, ar fi figuri de şah şi sticluţe de caleidoscop în mânile cancelarului nostru.
Un lucru însă cată să recunoaştem. Schimbarea la faţă a partidului roşu, renunţarea la principiile lui din trecut, apostazia şi lepădarea de republicanismul şi de antidinasticismul de până mai anţărţ, amenda onorabilă făcută principiilor monarhice şi conservatoare prin votarea regatului şi a succesiunii, prin renegarea vieţii lor întregi i-au slăbit pe roşii, i-au făcut pentru câtva timp imposibili. În politică adevărul consistă în tăria convingerii cu care cineva reprezintă o serie de idei, deci în caracter. Când publicul vede că acea serie de idei nu era decât un pretext, un mijloc de-a ajunge la putere, o logomahie menită a ascunde lipsa de principii şi apetiturile, el pierde încrederea în caracterul comedianţilor politici şi, chiar dacă ţara judecătoare aprobă schimbarea la faţă ca ceva ce se potriveşte cu vederile ei, oamenii cari s-au schimbat sunt judecaţi din punctul de vedere al intereselor personale, al pensiilor reversibile, funcţiilor şi diurnelor pentru cari au operat o asemenea schimbare, iar nu din acela al intereselor ţării. Ţara este contra republicei, ea e monarhică. Cu toate astea republicanul sincer, care până la capătul vieţii sale ar ţinea la programul său, ar fi respectat ca om de caracter, ca om statornic care merită încredere, deşi nimenea nu-l însărcinează a reprezenta idei ce nu sunt împrăştiate de tară. Când însă cineva a fost republican la Ploieşti numai pentru că n-avea slujbă, iar din momentul în care a căpătat-o se leapădă de tot trecutul lui şi escamotează principiile adversarilor săi politici, pentru a se drapa cu ele, făcându-se a nu şti ce au fost până ieri, atunci ţara cunoaşte cu cine are a face şi nu-i mai dăruieşte încrederea pentru nici o împrejurare.
Astfel stă azi lucrul cu roşii.
Nimeni nu poate crede că oamenii cari-n decurs de zeci de ani au semănat anarhia, lipsa de respect faţă cu Coroana şi cu orice autoritate constituită, egalitarismul american pot astăzi să puie temeliile unei solide organizări monarhice şi creştine. D. Brătianu o simte asta atât de bine încât în timpul din urmă s-a vorbit mult despre lepădarea sa de elementele acelea dintre roşii care reprezintă esenţa partidului său, de Caradale, de Pătărlăgeni etc. Noi nu ştim modul în care voieşte s-o facă, nici credem că e cu putinţă, nici admitem ca corectă o asemenea procedare. Din contra credem că e bine ca un partid să cază spre folosul său şi al ţării prin sleirea puterilor proprii, pentru a se renaşte din sine însuşi şi a se întoarce iar prin puteri proprii, nu prin infuziune de sânge străin.
Daca e vorba ca ţara să crează în sinceritatea monarhismului şi dinasticismului roşu, ea trebuie să-i vază din nou în opoziţie. Aci îşi vor arăta arama. Aci se va putea constata dacă în adevăr încoronarea regelui e şi încoronarea vieţii d-lui C.A. Rosetti şi dacă republica ploieşteană şi revoluţia în permanenţă e redusă azi la un singur campion, la tânărul Caligari, cel trimis peste graniţele Franţei. Demonstrandum est şi a o demonstra nu o pot adversarii noştri decât în opoziţie fiind.
Oricine simţind aceasta, e natural ca d. Brătianu să afle pretutindenea uşile închise şi să întâmpine un refuz net din partea acelora pe cari – i oblicise pentru a-şi opera nouăle permutaţiuni ministeriale.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII