Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Criza ministerială continuă şi până acum nu se ştie chiar în sferele guvernamentale cine va fi însărcinat cu compunerea noului cabinet. În întrunirea din urmă a majorităţilor celor două Camere, întrunire care s-a ţinut după depunerea demisiilor cabinetului în mâinile M. Sale Regelui, d. I. C. Brătianu a declarat că, pentru motive de sănătate pe de o parte, iar pe de alta pentru motive de convenienţă parlamentare, d-sa se retrage de la putere şi nu mai poate primi sarcina reconstituirii cabinetului. Dintre asistenţi au luat cuvântul mai mulţi, între cari şi d. senator Ion Ghica. Toţi au îndemnat pe d. I. C. Brătianu să se însărcineze cu formarea noului cabinet. D. Brătianu, promiţând că oricare ar fi guvernul liberal care se va forma, d-sa [î ]i va da tot concursul şi că acest concurs nu va fi slab pentru aceea că d- sa nu va lua parte la guvern, a spus că lasă d-lui C.A. Rosetti sarcina de care e vorba. D. prezident al Camerii declinând onoarea acestei sarcine, d. Brătianu a stăruit ca majorităţile Camerelor să dea mandat prezidenţilor acestora, dd. C.A. Rosetti şi Dim. Ghica, spre a alege dânşii pe unul dintre membrii partidului guvernamental şi a-l desemna Coroanii pentru ca dânsa să-l însărcineze cu formarea cabinetului. Majoritatea rămase cu toate astea nestrămutată în declaraţia făcută odată că doreşte ca d. Brătianu să formeze ministerul. D. Brătianu de asemenea repetă declaraţia că nu poate primi această sarcină. Se zice că d. Brătianu ar fi spus că această hotărâre nestrămutată şi-a luat-o din cauză că este sătul de politica de interese personale de care este condusă majoritatea partidului şi care politică nu spera că va fi părăsită, deoarece toate sfaturile d-sale n-au servit până acuma la nimica. În urma acestora se zice că d. Dim, Brătianu, ministrul român la Constantinopol, va fi chemat de acolo de cătră M. Sa spre a primi sarcina pe care o refuză d. I. C. Brătianu. Se vorbeşte de asemenea de d. senator I. Ghica.
Oricum ar fi, noi nu vedem ce bun poate ieşi pentru ţară din această a 37-a încarnaţiune a lui Vişnu demagogic ce se numeşte I. C. Brătianu. Fie d-sa în persoană la putere sau rămână după perdea, cum a făcut până astăzi colegul d-sale d. C. A. Rossetti, nimic nu va fi schimbat; aceiaşi oameni, acelaşi sistem, aceleaşi rezultate. Şi cu toate astea dindărătul acestor majorităţi oficiale stă ţara întreagă nemulţumită şi dezgustată. Lacomii din Adunările roşie au speriat pe însuşi îndopătorul lor. D. I. C. Brătianu nu le-a ascuns în adunarea intimă de la Senat sentimentele sale. Dar dacă însuşi d. Brătianu, care a fost cumpărătorul acestor conştiinţe, nu mai vrea să continue această tristă meserie, dacă dezgustul îl îneacă şi se gândeşte cu dor la viaţa privată, cari pot să fie sentimentele ţării, ce de cinci ani şi mai bine plăteşte această negustorie?
Cine nu ştie afacerile scabroase (sau scârboase pe româneşte) săvârşite de corifeii partidului, rechiziţiile Mihălescu – warszawsky rămase nepedepsite, jocurile la bursă cu ocazia răscumpărării căilor ferate şi a acţiunilor Băncii Naţionale, bacşişurile luate cu ocazia împământenirilor evreilor denunţate prin presă de însăşi victimele? Pe lângă acestea oricare deputat sau senator roşu, fie omul cel mai mărginit sau cel mai necinstit, ceea ce se întâmplă mai adeseaori, este un mic satrap în judeţul său. De este proprietar, numai tocmelele lui se aplică, fie ele cât de abuzive şi cât de nedrepte. Numai pe la moşia lui trec puţinele şosele ce se fac; orice abuz [î ]i este permis. De este avocat, numai procesul pe care dânsul îl apără este sigur de a fi câştigat şi, fiindcă tocmai cauzele rele caută în influenţă tăria ce nu o au din punctul de vedere al dreptului sau al echităţii, ne putem da lesne seama de starea justiţiei în judeţe. Să mai adăogăm pe lângă acestea nenumăratele rude ale acestor tirani parlamentari cari ocupă toate funcţiunile şi cărora, se poate zice, totul este permis.
Iată starea de lucruri de care însuşi autorul ei începe a fi dezgustat, cu atât mai mult că nimic nu satură pe aceşti îndopaţi şi cu cât li se dau mai multe satisfacţiuni cu atâta pofta de mâncare le creşte, căci, cum zice francezul, l’appétit vient en mangeant.
Până şi stabilimentele de binefacere înfiinţate pentru bolnavi a devenit un mijloc de ingerenţă politică, fiind date la discreţia câtorva personalităţi influente. Asemenea tutunurile, Casa de Depuneri şi Consemnaţii, administraţia căilor ferate au devenit atâtea pretexte pentru a se căpătui senatori şi deputaţi ai majorităţii. În contra spiritului şi chiar a literii Constituţiunii Camera şi Senatul sunt compuse în mare parte de funcţionari retribuiţi de stat sau de instituţiuni cari atârnă de stat.
Astfel aceste Adunări născute din corupţie, trăind prin corupţie, nu pot pieri decât prin însuşi excesul corupţiei lor. Momentul în care chiar născătorul lor, d. Brătianu, caută să zică: Destul! pare că a sosit dacă d-sale [î ]i mai rămâne o schinteie de patriotism şi de probitate, dacă şi aceasta nu este una din acele înscenări cu cari ne-a deprins.
Singurul remediu, după părerea noastră, nu poate fi o nouă combinaţiune de nulităţi roşie lipsite de astă dată şi de ţifra care le da oarecare valoare, adecă de prezenţa d-lui I.C. Brătianu în minister; scăparea ţării nu poate fi decât într-o totală schimbare de sistem şi de oameni.
Daca mai rămâne ceva virilitate în instituţiile noastre politice, oarecare spirit politic în sferele înalte cari hotărăsc de soarta noastră, această schimbare nu mai poate fi întârziată nici cu un moment. dacă nu, vom merge aşa până la ruina materială şi la descompunerea morală desăvârşite.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII