Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ieri seară ni s-a comunicat telegrafic cuprinsul unei depeşe, primite din Berlin de ziarul „Daily News „, în care se zice că principele de Bismarck crede nefolositoare silinţele ce şi le dau reprezentanţii puterilor la Constantinopol pentru a menţine pacea; principele crede că războiul nu se poate înlătura, afară doar dacă s-ar ceda Greciei Creta.
În adevăr, marile puteri, simţindu – se în neputinţă de a se descurca din afacerea greco-turcească pe care-o luaseră asupră – şi, au găsit cu cale a oferi principelui de Bismarck arbitrajul cestiunii; ministrul plenipotenţiar al Germaniei, sosit la Constantinopol, a dat din nou curs negociaţiunilor. Procederea a fost de astădată destul de blândă
; nu s-a mai prezintat Porţii o notă colectivă ca în afacerea Dulcigno, nici nu i s-a dat a înţelege că puterile sunt sătule de obiecţiuni şi nu vor să mai auză nimic. Această precauţiune a fost necesară nu atât din consideraţie pentru Poartă, ci de teamă că o nouă notă colectivă ar putea să angajeze la o demonstraţie navală, al cărei efect a fost de-a arăta slaba consistenţă a concertului european şi tactul Porţii de-a calcula pân-în ultimul moment cu slăbiciunile şi dezbinările subsistente, pe când scopul demonstraţiei era tocmai contrariul: de-a dovedi unirea deplină a Europei şi de-a lua văzul Porţii.
Vinerea trecută, Sever Paşa şi Ali Nizami, delegaţii Porţii însărcinaţi a lua parte la tratările cu ambasadorii, şi- au făcut vizitele la reprezentanţii puterilor, iar duminică s-a ţinut la d. Göschen, ambasadorul Engliterei, cea dendâi întrunire privitoare le negocierile turco-grece. Seara ambasadorii s-au întrunit la d. Tissot, ambasadorul Franţei, şi au ţinut o a doua conferinţă. Comunicându-ni-se ţinerea acestor conferinţe, se adaugă că nu transpirase nimic în publicitate despre discuţiunile ce s-ar fi urmat între ambasadori.
Ceea ce transpiră aşadar e numai opinia principelui de Bismarck asupră-le: că războiul e inevitabil.
Cele şase note separate ce i s-au prezentat Porţii şi cari, adunate la un loc, constituie în esenţă o notă colectivă întrebau fără îndoială până unde Poarta mai poate augmenta propunerile ce le făcuse prin nota ei de la 3 octomvrie. Aceste propuneri ale ei respingeau linia trasă de Conferinţa din Berlin; ea refuza de-a ceda pacinic Albania, adecă Epirul cu Ianina şi Mezzovo, iar în rezistenţa ei afla poate oarecare încurajare din partea guvernului austriac. Înarmările ei febrile, repedea strângere a redifilor sub steaguri, făcută cu acea uimitoare şi dureroasă voinţă de-a se sacrifica caracteristică pentru poporul turcesc, dovedesc că Poarta are destulă încredere în sine pentru a nu ceda sau cel puţin că a înţeles cumcă momentul de-a ceda n-a sosit încă. Ea ştie prea bine că un popor care, în urma calităţilor şi a defectelor sale, şi-au întins umbra puterii asupra a trei continente nu piere fără a lăsa urme adânci, fără a atrage în cădere-i şi pe alţii, fără a da loc unei conflagraţiuni generale. Şi aceasta n-o ştie numai ea; o simt toţi. Acest sentiment îndulceşte notele puterilor şi le face a călca lin împrejurul forţelor elementare a căror izbucnire ameninţă a da foc Europei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII