Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„L’independance, roumaine „ cuprinde ştiri şi apreciaţii asupra unor propuneri pe cari d. Brătianu le-ar fi făcut partidului conservator spre a-şi asigura din partea acestuia o atitudine mai conciliantă ; ştiri pe cari le reproducem tale quale.
În n-rul său de sâmbătă, 21 fevruarie, ziarul francez cuprinde sub rubrica „Informaţiuni” următoarele:
Ceea ce avem de spus e de-acum câteva zile şi n-a izbutit, însă cu toate astea nu e mai puţin interesant.
Când s-a făcut propuneri unora dintre membrii partidului conservator de-a intra în cabinetul Brătianu aceştia şi-au pus condiţiile.
Iată ceea ce cereau:
Remaniare deplină a cabinetului care va fi compus din juna dreaptă şi din juna stângă ; dizolvarea Adunărilor; şaptesprezece prefecturi date conservatorilor; nouăle Adunări întrunite vor alege pe d. Lascar Catargiu prezident al Senatului şi pe d. Brătianu prezident al Camerei deputaţilor.
D. Brătianu n-a primit.
Aprecierile foii franceze asupra acestei încercări au apărut c-o zi înainte, în n-rul de vineri, 20 fevruarie. Iată – le :
Încercările d-lui Brătianu de a-şi reforma ministeriul introducând în el elementul conservator n-a izbutit. D-nii Carp, Cantacuzin şi alţii n-au muşcat în undiţa ministerială.
Dar destăinuirile pe cari d. Brătianu le-a făcut şi negoţierile cari au avut loc merită ca să revenim asupră-le, pentru că ne dau o idee foarte interesantă de situaţia generală a lumii noastre politice.
Se ştie că în cursul lui ianuarie şeful partidului liberal a vorbit cam în chipul următor cu conservatorii, pe cari voia să-i înroleze sub steagul său: Văz că ţara nu poate să continue a merge în acest chip; guvernul e paralizat prin exigenţele şi dezbinările partidului propriu. Şi asta în ajunul unor mari evenimente în Orient. În asemenea împrejurări românia are nevoie de un guvern tare. Nu există decât un mijloc de a constitui un asemenea guvern şi acesta e de-a mă debarasa de elementele rele ale partidului meu, iar dv. din parte-vă să vă degajaţi de elementele rele ale partidului d-v. Atunci se va putea stabili o înţelegere asupra unei programe comune.
Era ademenitor.
Din tabăra conservatorilor s-a aţinut urechea la glasul sirenei guvernamentale. S-a discutat.
Dar bunul simţ politic a învins.
S-a refuzat, şi negociaţiile s-a rupt.
Cu toate acestea s-a stabilit rezerva de-a reveni în cazul unei complicaţii europene care ar sili ţara de-a lua o hotărâre critică.
Ţinta urmărită de d. Brătianu prin aceste propuneri e lesne de ‘nţeles.
Având a legitima acte importante făcute şi a pregăti altele, e incontestabil că are nevoie de-o mai mare putere morală
decât cea pe care i-o dau Adunările actuale şi miniştrii de cari e înconjurat.
Prin introducerea elementului conservator în sânul ministeriului opoziţia, deja dezbinată şi slabă, ar fi fost nimicită c-o singură lovitură.
Pe de altă parte partidul conservator s-ar fi făcut solidar cu toate actele liberale. Ar fi fost o operă de maistru!
Dar, ca bun tactician politic, d. Brătianu prevăzuse în acelaş timp posibilitatea unui refuz din partea conservatorilor. Şi acest refuz [î ]i convenea, pentru că existenţa numai a unor asemenea negociaţiuni trebuia să fie neapărat o gogoriţă pentru majoritate, care s-ar fi grăbit mai bine de-a se supune decât de-a lăsa pe inamic să intre în cetate.
Ceea ce s-a şi întâmplat.
Astfel, în toate chipurile, manopera a fost în avantajul autorităţii şi puterii d-lui Brătianu… Dacă negociaţiunile de cari am vorbit ar fi izbutit am fi văzut pe d-nii Carp, Cantacuzino, Maiorescu venind să completeze colecţia de miniştri trecători organizată de d. Brătianu.
Deşi tot ce cuprinde ziarul francez ca substanţă nu se poate datori decât indiscreţiunii, iar informaţiunile sale nu pot fi decât cojile puţin însemnate a adevăratului sâmbure al cestiunii, abia indicat prin cuvintele „rezerva de-a reveni în cazul unei complicaţii europene care ar sili ţara de-a lua o hotărâre critică”, totuşi, în marginele unei stricte discreţiuni, putem spune că n-a fost vorba de intrarea partidului conservator în guvern, ci numai de atitudinea parlamentară a lui în vederea unor anume evenimente, oricare ar fi îndealtmintrelea guvernul ţării. Prin urmare n-a putut fi vorba de intrarea d-lui Maiorescu în cabinetul Brătianu.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII