În 14/26 curent generalul Ignatief au ajuns la Viena şi în aceeaşi zi au avut cu contele Andrassy o conferenţă de-o oară. Generalul a plecat din Paris în cea mai rea dispoziţie. După ziarul „France” el ar fi spus la plecare ducelui Decazes: „Duminică voi vedea pe contele Andrassy şi luni mă voi prezenta împăratului, apoi alerg de-a dreptul la Petersburg. Altceva n-am de făcut. Am făcut ce am putut şi ce eram dator să fac; acuma întâmple-se ce s-a întâmpla.” Către o altă persoană generalul să fi zis:”N-am avut niciodată o misiune proprie; am fost în fond un curier de cabinet care-au purtat un act diplomatic. Însemnătatea acelui act îmi era într-adevăr cunoscută, dar m-am mărginit a-l prezenta fără comentar miniştrilor statelor în care m-a dus boala mea de ochi. Nu eu am tratat cu Anglia. S-au lucrat adesea făr’ a mă consulta pe mine. Am voit numai să văd lucrurile de aproape. Acuma nu-mi mai rămâne nimic de făcut şi nu rămân un minut. Cei care-au făcut răul să-l îndrepteze.” Tot „France” spune că în urma rezistenţei Angliei, Ignatief va încerca să puie la cale o nouă întâlnire a celor trei împăraţi.
O telegramă pe care „Gazeta de Colonie” o primeşte din Paris pune în gura generalului următoarele cuvinte:”Plec la Viena cu convingerea că tratările nu vor ajunge la nici un rezultat; Austria nu va iscăli protocolul. Noi n-am avut niciodată intenţia de-a dezarma, ci numai de-a retrage de la graniţă trupele noastre şi a aştepta întâmplările din Turcia; nu putem dezarma după ce-am trezit entuziasmul naţiei, cu-n cuvânt: cred în război”.
Veştile cele pacinice din Londra se ‘ntemeiau, după cum se zice, pe o neânţelegere. Contele Şuvalof, întorcându – se de la Paris la Londra, urmase cu prea mare zel tratările cu cabinetul englez şi se vede că zelul prea mare în diplomaţie atrage neîncredere. Destul că contele au promis dezarmarea şi alte concesii, iar când Ignatief sosi la Londra găsi protocolul conceput într-o formă care nu-i mai păru admisibilă, drept care îşi făcu rezervele sale. Aceste rezerve au fost aprobate din Sant. Petersburg. Iar opinia Rusiei despre dezarmare e următoarea: Rusia se declară gata a dezarma când pacea cu Muntenegru va fi încheiată şi Turcia va fi-nceput să dezarmeze. Rusia se teme că redifii congediaţi ar putea să provoace neorânduieli şi să atace pe creştinii ce i-ar găsi în cale, deci ea va dezarma atunci când Turcia va fi dovedit că poate dezarma fără turburări.
„Norddeutsche Allgemeine Ztg „, organ care stă în oarecari relaţii cu Ministerul de esterne ale imperiului german, crede că”episodul protocolului” se poate privi ca terminat.
Scopul venirei la Viena a generalului este însă de a cere asigurări precise despre ţinuta Austriei în caz de război. De la cabinetul din Berlin generalul are asigurări definitive pe care le comunică contelui Andrassy cu observarea că la Petersburg se aşteaptă la o ţinută identică din partea Austriei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 209