Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
În numărul său de ieri „Românul” ne face grave imputări, cari, la dreptul vorbind, cu toată gravitatea lor, n-au asupră-ne alt efect decît acela de-a ne dispune spre veselie. Iată ce zice:
Organele reacţiunii, unite acum cu ziarele grupurilor, vorbesc mereu de bugete grase, de funcţiuni grase.
Nu mai vorbim despre lealitatea şi moralitatea unei asemenea sisteme de combatere. Fiecare luptă cu armele ce sînt mai potrivite cu caracterul său, cu educaţiunea sa, cu scopul ce urmăreşte. Vom vorbi însă despre valoarea, despre puterea materială a acestei sisteme de acuzare.
Funcţiuni grase!
Daca protivnicii noştri acuză pe cei din partita naţională şi liberală că umblă după funcţiuni grase, să binevoiască să spuie anume cari sînt la noi în ţară acele funcţiuni?
Toţi ştiu, cu bugetul în mînă că, de la ministru pînă la registratore, de la generar pînă la suplocotenente plata ce se dă este atît de mică încît un om cu familie nu are cu ce trăi.
Teza „Românului” despre micimea şi nesuficienţa lefilor e întrucîtva justificată. Într-adevăr, prin creşterea în străinătate, tinerimea noastră a contractat trebuinţe pe cari n-ar fi cătat să le aibă nicicînd dacă considerăm sărăcia ţării şi nevoile ei de tot felul. E un rău nemăsurat de mare acesta, cu atît mai mare cu cît e ireparabil, cu cît trebuinţe contractate nu pot fi restrînse cu lesniciune la oameni formaţi deja pe deplin. Încolo, lefile ce se plătesc la noi sînt tot atît de mari ca în Austria şi Germania bunăoară, ba putem zice că-n tot continentul european, esceptînd Rusia şi Turcia, deşi, în raport cu trebuinţele prea de timpuriu şi prea cu deridicata contractate, nu tăgăduim că ele sînt mici.
Funcţiunile una cîte una şi fiecare îndeosebi, mai cu seamă cele ale statului, nu sînt splendid retribuite.
Dar nici nu e vorba de ele una cîte una, ci de posturi create în afară de bugetul rigid al statului, de diurne, însărcinări şi în fine de cumul.
Astfel de pildă e primarul unui oraş mare („Românul” ştie de cine e vorba) care, pe lîngă pensia de ministru, are leafa de primar şi doi galbeni pe zi ca deputat, şi… sesiunea a fost lungă.
E un deputat al Brăilei care, ca avocat al comunei, ia 8 000 franci pe an, ca şef al gardei civice cîteva sute pe lună, ca deputat doi galbeni pe zi şi altele. E alt deputat, de la Buzău, care e advocat al statului, membru salariat al comitetului permanent şi mandatar al naţiunii. E un deputat din Bucureşti, şef al gardei şi pensionar al statului. Nu mai pomenim de diurnele luate de acei învăţaţi şi specialişti domni întru ale construcţiei şi tehnologiei căilor ferate, d-nii Carada şi Costinescu, care asemenea aveau diurne de mii de franci ş.a.m.d.
Fiecare membru al partitei liberale-naţionale are 4 – 5 însărcinări publice salariate.
Vom vedea însă că, cu chipul cumulului a multe însărcinări publice, plătite toate din punga contribuabililor, aceşti iluştri domni ştiu să cîştige, cu învăţătura a patru clase primare, cu meşteşugul de-a nu şti scrie şi citi, o mie-două de franci pe lună.
Apoi . . . deie-ni-se voie, sînt grase funcţiunile acestea.
Dar mai iată un caz foarte recent şi de-o uimitoare claritate pentru a ilustra grăsimea funcţiunilor patriotico- democratice.
Administraţia drumurilor de fier, ce era în mîna foastei companii de acţionari, a trecut în fine în mîinile statului. În capul administraţiei aflăm că s-au pus trei directori: un magistrat, consilier la Curtea de Casaţie; un advocat,
fost ministru de justiţie, şi un ofiţer din statul major, fiecare din aceşti onorabili domni cu cîte 3 000, zi trei mii, franci pe lună, ceea ce face 36 000 franci pe an pentru fiecare.
N-o afirmăm pozitiv, dar ni se dă ca pozitiv.
Cititorul să ţie însă bine minte că nici unul, absolut nici unul dintre aceşti trei domni nu e special întru ale drumului de fier, ci cel mult nişte amabili diletanţi.
Am înţelege ca un om special în materie, care ar fi construit el însuşi linii de drum de fier de ex. şi care, prin ştiinţă şi o vastă esperienţă, ar fi o autoritate, să fie plătit escepţional cu 30 – 40 000 de franci pe an. Dar trei directori, dintre cari nici unul nu e competent în materie şi nu au nici un fel de antecedente în această specialitate . . . iată ce nu înţelegem.
Deşi nu aprobăm deloc numirea unor persoane necompetente spre a dirige un serviciu pe care nu-l cunosc, totuşi, dacă s-a comis odată răul, am fi înţeles să fie plătite cu cîte 8 – 10 000 franci, iar nu cîte 36 000.
Ce figură vor face miniştrii noştri?
Ministeriile sînt funcţiunile cele mai înalte în ţară şi cu toate acestea nu sînt retribuite decît cu 18 000 fr. pe an, din cari se reţin 15 la sută. Drumurile de fier fiind esploatate de stat, funcţionarii lor sînt funcţionari ai statului, deci subalterni ai miniştrilor respectivi.
Unde-i ierarhia, unde autoritatea, unde prestigiul cu asemenea proporţie în retribuţiuni? Aceasta e chiar lumea pe dos.
Împrejurarea aceasta, a numirii unor oameni necompetenţi în materie şi a sustragerii lor de la servicii pe cari le-or fi pricepînd în adevăr, ne aminteşte o istorie ce se povesteşte despre Mehmed-Ali, fost vicerege al Egipetului.
După sfatul unui vizir credincios, Mehmed-Ali a trimis o sumă de tineri în Franţa ca să urmeze studii speciale: unii administraţia, alţii finanţele, alţii arta militară, alţii în fine medicina şi farmacia.
Tinerii se-ntorc plini de învăţătură şi vizirul [î]i pune în slujbe. Însă cum? Pe militari la finanţe, pe farmacişti la administraţie, pe administratori la farmacie, pe financiari la armată.
Dar ce faci, omule? întrebă Mehmed-Ali pe vizir. De ce nu pui pe fiecare la locul lui?
Maiestate, răspunse înţeleptul vizir, dac-am pune pe fiecare la locul lui ar guverna ei ţara, şi e vorba pare-mi-se s- o guvernăm tot noi.
Ar fi bine deci ca la Curtea de Casaţie să se numească de acum înainte tot ingineri, iar în armată tot advocaţi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI