Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Într-o corespondenţă din zilele trecute a „Gazetei generale de Augsburg”, care vorbea despre cestiunea Dunării şi din care am reprodus pasajele privitoare la România, se spunea că, dacă guvernul român va ceda în această cestiune pretenţiilor austriace, susţinute de aminteri cu căldură şi de Germania, atunci nu numai opoziţia de pînă acuma, dar şi partidul propriu al acestui guvern [î]i va face imputarea că a trădat drepturile de suveranitate ale ţării. Chiar ministrul plenipotenţiar al României la Paris – adăoga corespondenţa foii germane – d. Cogălniceanu, este de părerea aceasta şi a şi redijat un memoriu în care acuză pe cabinetul Brătianu de trădare de patrie în cazul cînd ar ceda pretenţiilor austro-ungare asupra Dunării.
D. Cogălniceanu, precum ştim, se află de cîtva timp în ţară. Diferite versiuni circulă asupra întoarcerii ministrului nostru de la Paris. Se zice că d-sa ar fi voind să se retragă pentru motivul că politica guvernului ar fi cu totul contrară vederilor d-sale; se mai spune că d. Cogălniceanu ar fi fost rechemat de guvern, de a cărui încredere nu se mai bucură; în sfîrşit, se vorbeşte, ceea ce e foarte puţin probabil, că d-sa ar fi fost de-a dreptul destituit în urma memoriului despre care a vorbit „Gazeta gen. de Augsburg”. Se înţelege că înregistrăm aceste zgomote sub titlul de simple informaţiuni şi sub toată rezerva.
„Neue freie Presse”, tot cu privire la aceasta, ne spune că însărcinatul cu afaceri austro-ungar a primit ordinul de-a se plînge verbal guvernului român pentru atitudinea acestuia în cestiunea dunăreană şi pentru chipul cu care a lucrat d.
Cogălniceanu în această cestiune, ca ministru român pe lîngă guvernul Republicei Franceze. Această ştire o găsim şi într-o nouă corespondenţă a „Gazetei generale de Augsburg” pe care o primim azi. Însărcinatul cu afaceri al Austro-Ungariei, d. cavaler de Bosizio, ar fi comunicat cabinetului nostru o notă verbală prin care se exprimă nemulţumiri asupra atitudinii guvernului român în cestiunea dunăreană, relevîndu-se mai cu seamă atitudinea unora din ambasadorii români, cari au lucrat în cestiunea aceasta nu ca agenţi diplomatici, subordonaţi cabinetului, ci ca generali de sine stătători. Această din urmă observaţie se referă desigur – zice corespondentul – la d. Cogălniceanu, care în memoriul său către puteri are un limbaj ca şi cînd n-ar sta sub, ci peste cabinetul din Bucureşti. D. Cogălniceanu a luat un congediu de două luni, dar se crede că nu se va mai întoarce la post.
Pe cînd d. Cogălniceanu se află în ţară, „Neue freie Presse” ne mai spune că d. Boerescu, care acum se află în Paris, ar fi dat, în trecerea d-sale prin Viena, guvernului austriac explicaţiuni asupra atitudinii guvernului român în cestiunea dunăreană, din care rezultase oarecare răceală în relaţiile dintre România şi Austro-Ungaria.
Să nu uităm a înregistra şi un alt zgomot, destul de caracteristic, care circulă în privinţa d-lui Cogălniceanu. D-sa, retras sau rechemat din postul de la Paris, este hotărît să ia direcţia unui mare ziar, ce vrea să apară în întîiele zile ale lui septembre şi care să lupte contra politicei exterioare a guvernului. Din toate punctele de vedere această publicaţie promite a fi interesantă. Ea va purta numele, cedat de moştenitorii lui Cesar Boleac, de „Trompeta Carpaţilor”.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI