Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Într-unul din numerele trecute am publicat un articol dintr-un jurnal francez asupra politicei prinţului de Bismarck în Orient. Publicistul francez între altele zicea:
Daca fiul împăratului Alexandru ar putea ridica vălul ce-i acopere viitorul şi-i ascunde pericolul ce ameninţă siguranţa şi mărirea Imperiului ţarilor poate c-ar vedea cum se grămădesc nourii ca s’ aducă furtuna nu pe marginile Senei, ci pe ţărmurile Dunării.
Vulturul cu două capete va închide armatelor ruse drumul la Constantinopole.
Reproducând acel articol am întrebat pe d-nii de la „Românul” şi pe d. Brătianu în parte a ne declara într-un chip categoric „daca tot ce s-a făcut până acum în ţară a avut alt scop decât cel ce se atribuie cu atâta probabilitate principelui de Bismarck i dacă acest scop ar avea vreun avantaj pentru ţară”.
„Românul”, reproducând în parte articolul francez, nu găseşte că ar putea răspunde altfel decât că :
opoziţiunea se uneşte în a face apel Rusiei să, intervie, să ceară destituirea guvernului, dacă asasini nu vor izbuti a-l ucide, şi prin toate acestea să se provoace la timp intrarea în ţară a oştirilor ruseşti, intrarea oştirilor austriace şi pradă să se dea ţara rezbelului civil şi rezbelului între două mari puteri.
Acest răspuns pentru noi ar fi destul de satisfăcător, căci ne-a dat ocazie a râde mult, a râde din toată inima.
Dar, fiindcă „Românul” ne impută cu multă imprudenţă că am făcut şi facem apel la străini, să curmăm o dată pentru totdauna această imputare gratuită şi imprudentă.
Oare fost-am noi la Livadia ca să precupeţim retrocedarea Basarabiei?
Oare noi am plătit la Berlin datoriile lui Stroussberg, ca, cu luminele unui jurisconsult fără renume ş-a unui financiar fără finanţe, să reînviem pe Stroussberg şi să-l aducem din nou ca o năpaste pe ţară sub numele de Landau?
Noi negociem chestiunea Dunării?
Noi am zis ceea ce ne pare probabil după prevederile noastre. Am zis că Turcia ameninţă a dispărea din Europa. Am zis că un rezbel poate fi iminent. În faţa unei conflagraţii generale probabile am întrebat care este politica guvernului.
Şi ni se răspunde că suntem ruşi or austriaci; iată tot.
Pe noi nu ne incomodează deloc a declara că nu poate fi om în ţara regelui care să cugete, dar necum să scrie, că ar voi invazie. Credem şi mai mult, credem că, dacă s-ar găsi ceva creieri dislocaţi care să cugete la invazie, cuviinţa ar cere ca „Românul” să fie cel din urmă care s-o releveze aceasta; din cauze pe cari, de la 1848 şi până azi, cu toţi le cunoaştem.
Împăratul Alexandru I înaintea rezbelului de la 1812 zicea: Constantinopoli este imperiul lumei. Astăzi vederile ţarului Alexandru sunt împărtăşite şi de Anglia şi de Germania şi de Austria.
Când vedem dar pe junele împărat că ia îndatorarea să execute dorinţele străbunilor săi, cari priveau Constantinopoli ca imperiul lumei, nu suntem în drept a prevede un rezbel? Şi în faţa acestui rezbel nu suntem datori a întreba pe d. Rosetti unde are de gând să trimită şi de astă dată pe d. Brătianu, la Livadia, la Viena sau la Berlin?
Iată pentru ce am publicat articolul francez, iată pentru ce suntem îngrijaţi de viitorul ţării noastre regale, iată pentru ce am întrebat care este politica guvernului.
Cititorii vor judeca dacă ceea ce ne impută „Românul” este serios. Facem pentru aceasta apel la cititorii
„Românului”, căci niciodată nu ne îndoim de bunul simţ al românilor, fie de orice nuanţă politică, când e vorba de destinele ţării.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII