Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Le Nord”, ziar de încredere al Cancelariei ruseşti, scrie în primul Bruxelles următoarele:
Alarmiştii n-au noroc. Cea din urmă invenţie a lor n-a avut mai mult succes decît celelalte. Speculaţiunile de înaltă fantazie cari s-au pus în combinaţie cu călătoria d-lui Brătianu la Viena şi Berlin au provocat o dezminţire categorică din partea unui organ ministerial din Bucureşti, „Presa”. Acest jurnal declară că e fals cumcă voiajul în chestiune ar fi avut de obiect încheiarea unei alianţe cu Austria şi Germania. Pentru a păstra – adaogă organul oficios român – poziţia pe care Tractatul de la Berlin i-a creat-o, România este obligată de-a se abţinea cu îngrijire de la orice act ar putea fi un motiv de nelinişte sau de amerinţare pentru vreuna din puterile semnatare ale Tractatului. Numai păstrînd rezerva cea mai respectuoasă faţă cu toate puterile vom putea aştepta cu încredere evenimentele.
Lungile conferinţe pe cari d. Brătianu le-a avut la Viena cu ministrul de comerţ probează că interesele economice ocupă un loc larg, cel mai larg poate, în preocupaţiunile cari au hotărît pe prezidentul Consiliului de Miniştri din România de-a pleca în Austria şi în Germania. Chestiunea răscumpărării drumurilor de fier române de către stat, în care, după cum se ştie, cabinetul din Berlin a accentuat cu energie interesele acţionarilor germani, e departe de a fi rezolvată în mod definitiv; dacă e regulată în principiu rămîn însa a se aplana dificultăţile de ordine practică şi „Daily-News” asigură chiar că petrecerea d-lui Brătianu la Berlin se rapoartă esclusiv la afacerea aceasta. E cu putinţă ca afirmaţiunea aceasta să fie prea absolută, dar chiar dacă omul de stat al României va fi sulevat alte cestiuni, precum aceea a Arab-Tabiei bunăoară sau aceea a ridicării Principalului României la rangul de Regat, protect care, după unele ziare ar fi fost motivul determinant al acestei călătorii, totuşi n-ar fi nimic în toate acestea care ar putea justifica cea mai mică aprehensiune; acestea sînt afaceri de un interes general cari nu pot fi regulate decît de către Europa întreagă şi cari n-ar putea fi obiectul unui disentiment serios între puteri. Cît despre scrisoarea principelui Carol pe care d. Brătianu ar fi însărcinat de a o remite împăratului Germaniei, aceasta se esplică cu totul natural prin apropiata aniversară a naşterii lui Vilhelm I, împrejurare pe care nuveliştii o pierduseră cu totul din vedere cînd au citat misiva aceasta în sprijinul vastelor combinaţiuni politice împreunate de ei cu călătoria ministrului român.
Multă lumină nu ne dă această revistă. Ea confirmă numai că aşa-numita „răscumpărare” – cea mai populară cestiune, o numea „Românul” – a fost aşa de bine impusă ca oricare alta şi că complicaţiunile la cari dă loc fac necesară prezenţa d-lui Brătianu la Berlin. Oare acest articol n-ar fi un aviz pentru cel mai oficios dintre ziare care e
„Românul” de-a-şi modera tonul în privirea discuţiei cestiunilor esterioare, de-a nu se gera nici în amic nici în adversar al diverselor opinii pe cari grupurile politice le au în privirea aceasta? Repetăm ceea ce am zis în numărul de ieri, că opoziţia are o responsabilitate minimă în comparaţie cu partidul guvernamental, a căruia manifestaţiuni au cu totul altă însemnătate prin putinţa de-a le şi realiza. E drept că „Românul” nu-şi făcea însă un scrupul pe cînd era în opoziţie de-a acuza guvernul conservator de intenţii ce acesta nu le-a avut nicicînd, de acte pe cari ai săi le-au săvîrşit mai tîrziu. Pe calea aceasta nici îi urmam, nici îi putem urma. Combatem şi azi ca şi atunci înclinări prea accentuate, mai ales cînd sînt în dezacord cu interesele ţării şi se petrec ziua-n amiaza-mare; sîntem însă departe de a-i insinua tendenţe pe cari n-a dovedit că le are, precum o făceau d-nii liberali în timpul fericitului Mazar Paşa.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI