Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ne-am găsit beleaua cu nemţii. Cine cunoaşte repertoriul lui Alecsandri îşi va fi aducînd aminte de farsa Iorgu de la Sadagura, în care e un prestidigitator şi panglicar neamţ care răspunde la numele hazliu de Cocus Mocus Imperator. Acesta mănîncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face încă. E neplăcut cînd diferitele meşteşuguri ale lui Cocus Mocus se traduc în ziaristică, cînd o gazetă mănîncă foc, bea smoală, scoate panglici şi umblă pe frînghie.
Această impresie însă ne-o face „Bukarester Tagblatt”, ziar întemeiat de oameni pripăşiţi de ieri de-alaltăieri de peste graniţă cari au rara lipsă de modestie nu numai de-a judeca după propria d-lor înţelepciune o ţară pe care o cunosc aproape numai de nume şi a căror cunoştinţe asupra noastră şi le datoresc cel mult cafenelelor din Bucureşti, ci încă de-a ne povăţui cum trebuie să ne purtăm ca să plăcem stăpînilor ei.
Această foaie era la început binişor scrisă; atitudinea ei era modestă, judecata nepreocupată încă. Dar ieftinătatea vinului din Ţara Românească a avut un efect de-a dreptul dezastros asupra inteligenţilor conducătoare, încît cu părere de rău constatăm că nu numai se-ncumetă a discuta zilnic cu toată presa din ţară lucruri pe cari nu le pricep, dar a mai contractat strania apucătură de-a falsifica cuvintele ziarelor româneşti, de-a le atribui vorbe pe cari acestea nu le-au zis, de-a falsifica astfel opiniile noastre şi a da aceste travestii ca oglindă a opiniilor ce agitează ţara.
Într-unul din numerele noastre am spus despre d. Gladstone că, după opinia unui român care-a avut onoarea de-a fi primit de primul-ministru a Angliei, acesta e idealul unui şef de partid. Am evitat a spune că d. Gladstone ar fi idealul unui om de stat, pentru că nu este. Un om de stat, precum şi o politică de stat stau pururea deasupra partidelor, încît idealul unui om de partid e opus aceluia a unui om de stat. Astfel vedem pe principele Bismarck uzînd pe rînd de toate partidele din Germania pentru realizarea marilor sale idei, punîndu-le pe rînd în serviciul său, după cum ideile lor se potrivesc cu faza momentană în care intrase realizarea ideilor sale,
Acelaşi efect [î]l face asupra istoricului figura lui Thiers. Dar lui Cocus Mocus îi convine ca noi să fi susţinut că d. Gladstone e idealul unui om de stat, pentru a deduce de acolo că aprobăm programul politicei sale balcanice. Deci ne atribuie opinii pe cari nu le avem, vorbe pe cari nu le-am rostit.
Cu ocazia călătoriei M. Sale la Iaşi, Cocus Mocus află ocazie de-a-şi revărsa veninul asupra partidelor din Iaşi şi a le descrie ca interesate, îmblînd după funcţii, ca cuib al simpatiilor ruseşti şi cîte alte graţiozităţi pe cari Cocus Mocus le scoate ca o lungă panglică din gură.
Toată lumea – „Monitorul oficial” în frunte – ştie că M.M.L.L. au fost splendid primite la Iaşi, că toate partidele au participat în mod egal la această primire. Ea a fost o demonstraţie făcută anume pentru a risipi prevenţiunile pe cari roşii au ştiut să le inspire M. Sale contra capitalei a doua a ţării. Era vorba de-a dovedi că nu persoana M. Sale a fost vrodată o cauză de nemulţumire pentru Moldova, ci partidul roşu, care nu există în acea ţară. Moldova se resimte de dominaţiunea uliţei Bucureştilor ca de o dominaţiune străină într-o ţară întreagă cum e Moldova nu există decît 2-3 oameni cari se mărturisesc partizani ai asociaţiei Rosetti-Brătianu şi, cu toate acestea, ţara aceasta întreagă să fie la dispoziţia democraţiei ploieştene? Aceasta e o nedreptate.
Daca se găseşte în Bucureşti vreun necăpătuit, vreun stîlp de cafenele, ori în Dobrogea, ori în Moldova, e espeduit ca să civilizeze.
E cu toate acestea incontestabil că în acea parte a României caracterele sînt mult mai sincere, minţile mai oneste decît în tagma demagogiei de uliţi pe care o produc Ploieştii. În mijlocul unui popor c-un proverbial bun-simţ s-a numit anul acesta de ex. un judecător care pertractează cîte 300 de procese pe zi. La Iaşi e Golia pentru asemenea oameni, nu funcţiile publice.
Asemenea purtare nerespectuoasă faţă cu o jumătate a României, această căpătuire a breslei roşie prin funcţiile statului din Moldova cată neapărat să nemulţumească o ţară care nu vrea să auză vorbindu-i-se de oamenii cari au conspirat la Paris împreună cu comunarzii şi cari tratează Moldova ca pe o Irlandă.
Dar lui Cocus Mocus [î]i place ca neapărat boieri sărăciţi să fie cauza nemulţumirilor din Moldova, deşi se ştie în genere că tocmai acolo aproape fiece proprietar [î]şi exploatează cu munca sa proprie moşia şi că averile proprietăţii rurale sînt, de regulă, mai însemnate decît în Ţara Românească.
Săraci sînt ţăranii în Moldova de nord, pe calea mare a evreimei, pe colţul dintre Galiţia şi Rusia. Ca stoluri de lăcuste vechiul venin social al desfiinţatei Polonii trece din Rusia în Galiţia, din Galiţia în Rusia, dar în cale multe, foarte multe, se aşează pe pămîntul Moldovei. Element nemuncitor şi de-o barbară cupiditate, trăind din traficul băuturilor spirtoase şi al alimentelor, ei ar fi un flagel pentru orice ţară din lume care ar avea lipsa de putere de a-i îngădui.
Dar toate acestea Cocus Mocus nu le ştie. Confundă proprietate mare cu proprietate mică, Ţară de Sus cu Ţară de Jos, ba vorbeşte chiar de tendenţe antiunioniste şi de alte închipuiri a doua zi după ce primarul Iaşilor împreună cu toată opoziţia constituţională a făcut o atît de cordială primire M.M.L.Lor.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI