„Neue freie Presse” spune că, în urma ştirilor ce i-au sosit, nu mai e îndoială că soluţiunea cestiunii dunărene e asigurată. Foaia vieneză primeşte din Paris următoarele informaţiuni:
Guvernul francez n-ar fi încheiat învoiala cu contele Wolkenstein dacă nu s-ar fi asigurat de mai ‘nainte de consimţimântul guvernului englez, căci guvernul Republicei o ţine una şi bună că ÎN toate cestiunile mari cată să meargă mână ‘n mână cu Marea Britanie. Afară de asta aci se pretinde a se şti că, din consideraţie pentru Austria, Italia va consimţi la toate dorinţele cabinetului vienez, încât întrebarea ce se cuvine a se face numitelor două guverne nu va fi decât o simplă formalitate. Ar mai rămânea aşadar România şi Rusia cari ar putea să facă o opoziţie cam izolată propunerii Barrere. Guvernul francez va lua propunerea aceasta în mânile lui şi-o va recomanda puterilor în numele său propriu. În ceea ce priveşte cuprinsul punerilor la cale dintre contele Wolkenstein şi d. de Freycinet două puncte sunt mai cu seamă importante, şi anume: durata Comisiei Mixte, pentru care s-au propus cinci şi zece ani, şi durata mandatului delegatului Comisiei Europene, pentru care s-a propus o sesiune şi un an.
Se crede că în amândouă cazurile se va primi durata mai lungă.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1882-1883, 1888-1889
„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
