Nu-şi crede cineva ochilor văzînd cîte se petrec în zilele noastre.
.Numărul de duminecă, 13 ianuarie, al „Românului” cuprinde o lungă lecţie de dinasticism la adresa „D emocraţiei naţionale”.
Am înţelege ca această lecţie să vie de la „Războiul”, de la „România liberă”, „Binele public”, „Presa”, „Timpul”, cari, în opoziţie ori guvernamentale, a ocolit totdauna din discuţie persoana M.S.R. dar lecţii de dinasticism de la „Românul”?
„Românul”, foaia ministrului Lecca, a trădătorului de meserie care, cu uşurinţa cu care a vîndut pe Vodă Cuza, [î]l apostrofa pe Vodă Carol printr-o gatetă din Bacău: „Românul”, foaia lui Dim. Sturza, a baronului Erdmann de Hahn, care susţinea altă dată că crima politică e permisă; „Românul”, organul d-lui Câmpineanu, care între M. Sa şi ţară vedea un abis ce nu se poate umplea cu nimic; Românul”, care numea pe M. Sa un agent al d-lui de Bismark; Românul”, organul d-lui Ion Brătianu, carele, în vremea cabinetului Catargiu au ameninţat pe M. Sa cu asasinarea; Românul” în fine, confratele acelui măscărici lipsit de ispirit şi de ruşine, decorat cu medalia Bene-Merenti, care a insultat nu numai pe M. Sa, ci chiar mormîntul copilului domnesc ; acest ziar infect al negrei calomnii, al insinuaţiunii injosite, al perversităţii morale şi stupidităţii intelectuale cutează a da lecţii de dinasticism? Redactorii „Farfaralei” cutează a vorbi de respectul ce au pentru purtătorul coroanei lui Ştefan cel Sfînt şi a lui Mircea cel Bătrîn?
O, batjocura batjocurelor! O cinici, pentru cari totul este batjocură!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X