La vechea Universitate din Cernăuţi (care-şi are începutul, după cum se ştie, din vremea lui Papură Vodă) s-au mai numit încă câţiva profesori iluştri, de-a căror faimă ştiinţifică răsună Europa. Iată numele acestor iluştri indivizi: D. Alois Handl (fost institutor de fizică şi chemie la şcoala militară din Wiener-Neustadt), acuma profesor ordinar de fizică; D. Anton Wasmut (fost institutor la gimnaziul real de pe Landstrasse din Viena), acuma profesor extraordinar de fizică matematică; D. Richard Pribram (fost asistent de chemie la Praga), acum profesor extr. de chemie; D. Vitus Graber (fost institutor la un gimnaziu comunal din Graz), numit profesor ordinar de zoologie; D. dr. Carol Vrba (fost docent de petrografie), profesor extraordinar de mineralogie; în fine d-rul Eduard Tange, care-a învăţat carte la universitatea din Liov şi – acum i numit profesor extraordinar de botanică. Cu această ocazie ne aducem şi noi aminte de o convorbire c-un învăţat din Moldova care era docent de la universitatea comunală din Mălăceşti, ţinutul Cîrligaturei.
– Mă rog, unde – ai învăţat d-ta carte? îl întreb eu.
– Mă cunoaşte cucoana Profira din Măndineşti.
– Da nu te ‘ntreb cine te cunoaşte. Vei fi cunoscând d-ta multă lume – dar unde – ai învăţat carte?
– Eu l-am învăţat carte pe redactorul Curierului intereselor generale.
– Tocmai de aceea te şi ‘ntreb unde ai învăţat d-ta?
– Apoi cam tot prin Hârlău m-am tăvălit eu.
Mutatis mutandis, o convorbire cu aceşti ilustraţi ar suma cam astfel:
– Mă rog, unde – ai învăţat d-ta carte?
– Mă cunoaşte d-nu Stremayer.
– Nu-i vorba de cine te cunoaşte. Unde ai învăţat?
– Am şters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucţiei.
– Nu te ‘ntreb unde – ai şters ciubotele. Unde ai învăţat?
– Apoi cam tot prin Kecikemet şi prin Brody m-am tăvălit eu.
De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându – i o preţioasă personalitate pentru ocuparea catedrei de filologie comparativă a ”limbelor semitice”. Este d-nul Herşcu Şloim Zeilig, actual docent privat de limba ebraică la o mică universitate, improvizată sub un şopron, din Târgul-Cucului. Acest domn doctissim se obligă a primi auzitori academici până şi [în] frageda vârstă de 2-5 ani şi de a-i duce la vreme de ploaie şi în spate în salele universităţii din Cernăuţi, pentru minima taxa colegială de 6 creiţari austrieceşti pe săptămână.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 65