Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
O depeşă a agenţiei Havas sosită din Galaţi ieri după-amiazi ne anunţă că luni Comisia Europeană a Dunării a ţinut cea din urmă şedinţă.
Cititorii cunosc pe deplin cestiunea care, pentru întîia dată de cînd există Comisia aceasta, a dat ocazie la controverse; ei îşi aduc aminte că, existenţa Comisiei fiind limitată la un număr mic de ani, s-au făcut atîtea încercări de-a substitui ca succesoare a ei o Comisie Mixtă a statelor cari ocupă ţărmii Dunării de Jos. E asemenea ştiut că această Comisie Mixtă produsese în privire-şi două puncte de vedere deosebite; întîiul, ca ea să fie compusă numai din statele ţărmurene dintre Porţile-de-Fier şi Galaţi, sub preşedenţia României şi cu sediul la Rusciuc; al doilea, admiţînd pe Austro-Ungaria între ţărmureni şi dîndu-i prezidenţia perpetuă cu vot preponderant. Această moştenitoare a Comisiei Europene, părîndu-li-se unora din puterile apusene că ar fi constituită într-un mod prea favorabil pentru Austro-Ungaria, ba poate în detrimentul chiar al libertăţii de navigaţiune pe Dunăre şi în folosul esclusiv al negoţului de esport al monarhiei vecine, i s-a atenuat importanţa prin hotărîrea tacită de-a prelungi anii Comisiei Europene şi de a le da la amîndouă o existenţă paralelă. Dar chiar această existenţă paralelă se părea o garanţie insuficientă pentru libertatea navigaţiunii, deci s-a ivit propunerea de-a face din Comisia Mixtă pe de-a pururea un organ executiv al celei Europene. Natura acestei Comisii Mixte a fost aşadar teza mult discutată în sesiunea aceasta şi delegaţii puterilor, schimbîndu-şi între ei vederile, au făcut concluzii în comun acord, însă le-au luat numai spre ştiinţă, ad referendum, pentru a le aşterne guvernelor lor respective, spre a primi instrucţiuni nouă şi a se ajunge în sesiunea viitoare la deciziuni definitive.
Aceste concluzii luate spre ştiinţă sînt, după depeşa de ieri, următoarele: s-a admis în principiu crearea unei Comisii Mixte, cu toată opunerea delegatului Român şi a celui bulgar; s-a admis asemenea prezidenţia permanentă a Austro-Ungariei în această Comisie. Cu toate acestea, cîţiva delegaţi – cari, nu ni se citează anume – au declarat că trebuie să refere guvernelor lor pentru a se vedea dacă în propunerile reprezentantului României şi ale celui al Bulgariei nu s-ar putea afla elemente îndestule spre a ajunge la o înţelegere comună şi generală.
Prezidenţia permanentă a Austro-Ungariei în Comisia Mixtă ni se prezintă însă cu totul sub altă lumină. întîi, ea e atenuată prin limitarea cestiunilor pe cari această Comisie are dreptul de-a le rezolva în mod definitiv. În toate cestiunile de principiu deciziunile vor trebui să fie luate cu unanimitate de voturi, nu cu simplă majoritate. Această măsură esenţială esclude prin urmare recursul la Comisia Europeană, care se propusese pentru a prezerva cestiunile de principiu de-a fi hotărîte în mod unilateral. Cererea votului preponderant, neavînd nici o perspectivă de-a fi admisă, a fost cu prudenţă părăsită.
Nu ne permitem a critica preliminarele acestei soluţiuni, pentru că în adevăr dorim ca nici una din puteri să nu se dezintereseze în cestiunea liberei navigaţiuni a Dunării şi pentru că, pe de altă parte, sîntem siguri că toate interesele se pot armoniza dacă există bunăvoinţă reciprocă şi spirit de dreptate. De vor fi existînd sau nu dorinţe de predominare e un lucru ce nu ne priveşte pe noi; aceasta-i priveşte pe cei mari, cari, vorba veche, ei se ceartă, ei se-mpacă. Dacă activitatea noastră îndreptăţită poate ajunge, pe calea politicei părinteşti şi tradiţionale, ca aceste tendenţe să-şi ţie cumpăna fără jignirea intereselor justificate ale puterilor, scopul conservării politice a ţării este ajuns. E o politică cam veche aceasta, dar e o politică bună.
Se poate ca şi sfatul de-a ne decide pentru sfera de atracţiune a uneia dintre puteri ce ni l-a dat un ziar francez mai deunăzi să nu fie absolut rău, la locul său şi la vremea sa. Dar ni se pare că el nu e bun decît faute de mieux. Să nu se uite că însăşi raţiunea de-a fi a statului nostru e naţionalitatea noastră. Orice propunere dar care nu s-ar acorda cu acest sentiment general al ţării, care n-ar cuprinde în el garanţii de existenţă şi de dezvoltare pentru elementul Românesc ar găsi poate momente în care s-ar impune ca o necesitate, dar n-ar forma nicicînd baza unei politici tradiţionale a Românilor.
Ne pare rău că, cu toată libertatea presei, nu putem vorbi mai clar, pentru că, cu avariţia de-a păstra ceea ce ne-au lăsat strămoşii, ne ferim de bunăvoie de orice vorbă care ar semăna cît de departe măcar cu o încurajare a rezistenţelor ori a aspiraţiunilor ce se manifestă dincolo de graniţele noastre. Vorba Românului: „Cine s-a fript, suflă şi-n apă rece”, şi noi sîntem dintr-acei cari au plătit imprudenţe mici cu pierderi mari.
Un lucru însă totuşi [î]l putem releva, fiindcă-l aflăm tipărit într-o foaie germană, în „Deutsche Revue” şi fiindcă forma în care se prezintă nu e făcută pentru a supăra pe cineva. Un articol privitor la România se-ncheie astfel:
Imprudenţa politicei interne a ungurilor faţă cu românii austriaci nu prea e făcută a favoriza o prevenitoare mergere împreună a României libere cu Austria. Dar toate dificultăţile acestea sînt mici şi trecătoare pe lîngă scopul mai mare şi permanent; dac-ar exista numai din amîndouă părţile voinţa statornică în esenţă, forma confirmării ei va trebui să se afle.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI