Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
De la deschiderea sesiunii Adunărilor şi pînă acum nu s-a lucrat nimic. Toată vremea a fost pierdută mai cu discuţia asupra răspunsului la adresa tronului, mai cu ovaţiuni pentru d. Brătianu, mai nefăcînd nimic; iar acum, în ajunul sărbătorilor Crăciunului, se dă năvală cu proiecte de legi cari ar fi cerut un studiu mai aprofundat.
În şedinţa de la 19 decemvrie s-a votat convenţia comercială cu Italia. Atît d. A. Lahovari cît şi d. Iancu Codrescu au arătat că singurul punct ce ne preocupă este termenul de zece ani ce se dă acestei convenţii. Amîndoi au insistat a arăta că convenţia austro-română, fiind făcută într-un timp în care ni se contesta dreptul d-a încheia un tractat de comerţ, pe cînd nu eram liberi a discuta cari sînt vederile noastre în privinţa bazelor pe care voim s-aşternem sistemul nostru vamal în legătură cu un sistem economic, am fost siliţi, pentru a cîştiga această libertate, să facem concesii spre a afirma dreptul nostru de-a încheia tractate. Unele puteri ne contestau acest drept şi voiau a ne ţine sub regimul vamal al Regulamentului Organic, care nu ne permitea a trece peste 7 1/2 la sută ad valorem.
Dar dacă atunci am făcut acele concesii pentru a ne afirma dreptul, adică din cauze politice, e un cuvînt ca azi să nu voim a ne dobîndi neatîrnarea noastră economică c-o zi mai nainte? Amîndoi oratorii au propus deci ca tractatul de comerţ cu Italia să espire la acelaşi termen, în acelaşi an la care espiră convenţia austro-română, cea ruso-română, cea încheiată cu Grecia etc., adecă la 1886, pentru ca faţă cu toate puterile deodată să ne redobîndim neatîrnarea în materie economică şi vamală, pentru ca în acelaşi an să putem propune tuturora baze nouă de tratare, pentru ca, în fine, favorile de cari s-ar fi bucurînd la expirarea convenţiei austro-române unele din puteri să nu le-ndreptăţească pe altele a pretinde şi de la 1886 încolo aceleaşi favori.
E foarte clar aceasta pentru oricine. Cu toate acestea Camera a votat c-o mare majoritate proiectul propus de d. Boerescu, convinsă de motivele sentimentale a frăţiei de ginte invocate de sentimentalul d. ministru de externe. Pare că nu se vede cît de colo că termenul acordat tractatului italian nu este în fond decît prelungirea cu patru ani a convenţiei austro- române, a legării libertăţii noastre economice şi vamale încă pe patru ani înainte!
Tot în acea şedinţă d. Alex. Lahovari a relevat printr-o interpelaţie următoarea enormitate.
Deşi prin lege emisiunea biletelor ipotecare e mărginită la 27 milioane, guvernul, printr-un simplu decret din 17 decemvrie a. c., a fost autorizat a pune în circulaţiune din exemplarele neemise, de rezervă, a biletelor ipotecare menite a înlocui cele rupte sau uzate o sumă de 6 436 940 lei. Decretul zice că se va retrage treptat din circulaţiune o sumă echivalentă, dar nu spune nici cum, nici cînd, nici sub ce control.
Pînă ce nu se va opera acea retragere treptată, lăsată cu totul la discreţia d-lui Brătianu, noua emisiune nu este nimic alta decît un nou împrumut deghizat, făcut fără autoritatea Corpurilor legiuitoare. După cît cunoaştem pe d. Brătianu, putem proroci că echivalentul nouăi emisiuni nu va fi nicicînd retras din circulaţie.
În aceeaşi şedinţă – lucrul merge repede precum vedeţi – s-a discutat proiectul de lege prin care se prelungeşte pînă la finele lui ianuarie 1881 termenul de apel în contra hotărîrilor comisiunilor de recensimînt.
Se ştie ce fel e făcut acest recensimînt; d. Brătianu însuşi a trebuit să recunoască că e rău, foarte rău; că e făcut de indivizi cari fraudează statul, neplătind nici o dare cătră el; deputaţi liberali au cerut desfiinţarea acestui recensimînt făcut sub influinţa unor oameni cari n-au ţinut seama de nimic. Oricine e gata a plăti o sporire a dărilor votată de Adunările legiuitoare; toată lumea e revoltată însă de-a plăti dări votate de subprefecţii şi agenţii fiscali ai d-lui Brătianu, votate de Pietrarii săi, căci şi Pietraru au fost funcţionar financiar al d-sale.
D. Brătianu însă a crezut că trebuie să-şi apere diferitele sale categorii de Pietrari, Caradale şi Costineşti. Ba a mers şi mai departe. A avut imperturbabilitatea, ca să nu rostim un cuvînt mai energic la adresa mucenicului Ioan de la Măgura, de-a susţine neadevărul că conservatorii aleşi [în] comisiile de recensimînt au comis acele enormităţi pentru ca să compromită guvernul d-sale liberal. Ba, povestind din nou basmul devenit insipid, pe lîngă că e mincinos, al meritelor stîlpilor de cafenele cu cari s-a-nconjurat de la 1848 pînă astăzi, a spus că ne-ar sfărîma şi de astă dată, cum ne-a sfărîmat continuu de la 1848 pînă acum.
Ne-ar sfărîma d. Brătianu? D-sa care nu s-a suit nicicînd la putere decît pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază pe îndoita călcare de jurămînt de la 11 fevruarie, d-sa a cărui aureolă s-a aprins prin sperjuriu şi felonie, care-a pătat ţara noastră înaintea lumii întregi, rectificatorul graniţelor cu Basarabia în minus, omul care, fără nici o compensaţie, a vărsat sîngele cel mai nobil al oştirii noastre, agentul de pînă alaltăieri al panslavismului şi creatorul bandelor bulgare, d-sa cu gestiunea ascunsă a celor 8 milioane ruseşti, părintele rublei şi a urmărilor ei, fabricatorul banilor de hîrtie, omul căruia nu i-a mai rămas nici o greşală de comis, fiindcă a făptuit tot ce se poate făptui, omul purtat de creaturile întreitei minciuni şi a întreitei perfidii pretinde a mai putea sfărîma pe altcineva în ţara aceasta decît propria sa personalitate, lipsită de spirit de adevăr, lipsită de orice sentiment omenesc?
Cu toate acestea Camera a aplaudat la mizeriile rostite de amicul conspiratorilor de la Opera Comică şi a votat proiectul monstruos care acordă ţării trei sute de ceasuri pentru a reclama în contra a zeci de mii de nedreptăţi enorme făcute de comisiile sale de recensimînt.
Iată ce timpi ne-a fost dat să apucăm sub influenţa veninoasă a partidului roşu şi a şefilor lui.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI