Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
O însărcinare publică, o funcţie e, prin natura ei, atît de grea încît absoarbe toată activitatea unui om onest. dacă datoria funcţionarului ar fi ceva definit, care s-ajungă la capăt în cutare minut, ca zidirea unei case sau sfîrşirea unui desemn, se-nţelege că o asemenea absorbire a întregei individualităţi nu s-ar cere. Dar viaţa statului e infinită, funcţionarea sa asemenea. Seriile de procese ale unui tribunal par a nu fi început niciodată şi nu se vor sfîrşi niciodată. Tot astfel e cu lucrările curente ale administraţiei, tot astfel în fine cu instrucţia. Fiecare ramură de învăţămînt s-a specializat şi subspecializat atît de mult încît cere viaţa şi activitatea întreagă a unui om spre a fi pe deplin ştiută şi profesată cu bună-credinţă şi cu conştiinţă. Astfel, ocupîndu-se cineva toată viaţa cu un singur obiect, abia e în stare a-l cunoaşte şi profesa pe deplin, abia e în stare a rămînea în curentul progresului specialităţii lui.
Cînd, aşadar, pentru o singură funcţie abia e de ajuns un om, ce vom zice cînd vom vedea genii universale din partidul roşu ocupînd cîte 4-5 funcţiuni? Acest cumul ar fi sau o dovadă de-o estraordinară capacitate şi de-o iubire de muncă mai mult decît americană, sau o dovadă de egală incapacitate în toate ramurile, unită cu tendenţa de-a-şi crea din bugetul statului resurse pentru un trai aristocratic şi cu cea, şi mai periculoasă, de-a privi funcţiunile statului sau ale altor aşezăminte ca pe nişte sinecure.
Astfel, d. primar de Bucureşti ia odată leafa de primar. Dar să nu crează cineva că, pentr-un asemenea om de-o inteligenţă vastă, administraţia unui oraş de 200 000 de suflete ar fi atît de grea încît să-i ocupe tot timpul. Din contra, în cîteva minute s-a regulat tot ce priveşte comuna şi d. primar are timpul a se ocupa cu afacerile epitropiei Brîncoveneşti, unde ia asemenea o mie de franci pe lună. Şi, cu toate acestea, statul l-a pus deja deoparte ca nevolnic, căci ia şi o pensie de cîteva sute de franci pe lună. Dar nici primăria, nici Eforia nu consumă tot timpul acestui viguros Ercule, încît [î]i mai rămîne destul spre a se interesa de afacerile generale ale statului, ca deputat, de unde iar ia doi galbeni pe zi.
Apoi mai e un medic în Bucureşti, de specialitatea sa chimist. Pentru cîte funcţiuni n-are timp acest geniu contimporan? E medic primar, profesor, efor al spitalelor, membru în consiliul Instrucţiunii Publice, prezident la o societate de asigurare, profesor la un institut de fete etc. etc.
E un liberal la regie cu 2 500 fr. pe lună. S-ar crede că funcţiunea sa, mai bine retribuită decît aceea a unui ministru, [î]i ocupă tot timpul. Nu. Se mai ocupă şi cu specialitatea drumurilor de fier, pe lîngă tutun de specialitate, şi e trimis în misiuni plătite cu mii de franci; în acelaşi timp e la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni ş.a.m.d.
Sînt mii de cazuri de acestea, pe cari le-am putea cita spre ruşinea generaţiei actuale şi spre mai marea ruşine a neamului românesc, care sufere toate aceste în tăcere, care îngăduie ca sudoarea lui, destinată a se întrebuinţa în mod productiv, să se risipească în plăţi de sinecure şi spre înavuţirea incapabililor de tot soiul.
Cine se crede capabil a îndeplini cu egală conştiinţă 3 – 4 funcţiuni acela sau îşi face iluzii asupra capacităţii sale, şi atunci e fără de dreaptă judecată, sau nu-şi face această iluzie şi atunci e .. . ceva şi mai rău. A lua bani de-ai statului, de-ai comunei, de-ai aşezămintelor, spre a nu da muncă în schimb, de vreme ce e peste putinţă a munci în şapte părţi cu acelaşi interes, e o faptă a cărei caracterizare o lăsăm în seama moralistului şi a opiniei publice. Căci, dacă am caracteriza-o noi, ne temem că pana noastră, alegînd espresiile cele mai adevărate pentru însemnarea acestui abuz, ar trece marginile unui stil cuviincios, fără ca prin aceasta onorabilităţile partidului roşu să devină mai conştiincioase în privirea banului public.
Dar, pe lîngă acest abuz al cumulului, mai sînt sute de altele, tot atît de grave, asupra cărora vom reveni cu altă ocazie.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI