Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Zilele acestea d. Dumitru Brătianu este aşteptat să se întoarcă din călătoria d-sale diplomatică la Paris şi la Londra. În privinţa obiectului misiunii extraordinare a ministrului nostru de la Constantinopol şi în privinţa rezultatului său se şoptesc oarecari amănunte pe cari nu le înregistrăm decît cu rezervă. D. Dum. Brătianu, îndată după venirea la putere a noului cabinet englez, a fost însărcinat să meargă la Paris şi la Londra pentru a vedea d-aproape, a pipăi dispoziţiile guvernelor francez şi englez în privinţa României. Aceea ce a făcut pe guvernul nostru să voiască a afla numaidecît, printr-un trimis extraordinar, dispoziţiile celor două guverne, ar fi părerea, întemeiată pe simptome oarecum neîndoielnice, că, atît la Paris cît şi la Londra, România, în urma politicei sale exterioare de patru ani încoace, nu se bucură de o consideraţie tocmai favorabilă. Un moment a fost şi încă este poate vorba că din schimbarea guvernului englez are să rezulte şi o schimbare în constelaţia europeană şi astfel guvernul nostru, se zice, ar fi voit să-şi asigure un loc sau posibilitatea unui loc în orbita nouăi constelaţiuni. Fiindcă dar era vorba de constelaţie, chipul de a procede al trimisului extraordinar s-a găsit foarte lesne printr-o simplă asociaţie de idei: d. Dim. Brătianu a luat cu sine o ladă încărcată de Stele ale României de toate dimensiunile şi gradele pentru a-şi face, cum se zice, mînă bună cu oficialii şi oficioşii de la Paris şi Londra.
Iată obiectul misiunii; cît despre rezultatul ei, se zice că nu e tocmai după dorinţa guvernului. La Paris, unde a mers mai întîi, trimisul român a fost întîmpinat cu mare răceală; n-a putut avea întrevedere diplomatică în regulă şi a trebuit astfel să se mulţumească cu o simplă întîlnire cu un împiegat superior de la Externele franceze. Acesta se zice că ar fi făcut d-lui Brătianu o critică foarte aspră asupra politicei noastre exterioare în anii din urmă, pe care a numit-o o politică „neleală” şi „nedibace”. Se-nţelege că această convorbire, deşi n-avea un caracter cu desăvîrşire diplomatic, nu era de natură a încuraja pe domnul Dumitru Brătianu; trimisul român însă tot nu şi-ar fi pierdut orice curaj dacă convorbitorul său nu i-ar fi subliniat că acelea nu erau vederile lui proprii asupra României, ci nişte păreri statornice ale cercurilor diplomatice franceze. D. Brătianu înţelese că acolo nu se putea apăra politica greşită a guvernului cu fraze de efect, cum se apără guvernul în contra criticei ce i se face în ţară asupra acelei politice ca, de exemplu, că „naţia era moleşită şi că trebuia prin urmare să i se lase sînge”, „că trebuia să ne dovedim nouă înşine că sîntem strănepoţi de eroi”;
D. Dim. Brătianu înţelese că n-are pentru ce să-şi mai deschiză lada cu „Stele” şi o lua dar, fecioară încă, şi se porni spre Londra, purtînd în inimă o luptă ciudată de sentimente: teama că nu-şi va putea deschide lada nici dincolo de Manche şi speranţa că, găsind poate o mai puţină asprime la Londra, la întoarcerea d-sale în Paris va fi primit mai altfel. Din nenorocire teama a biruit, pentru că era mai temeinică. La Londra ca şi la Paris lada d-lui D. Brătianu a avut aceeaşi soartă, aşa că ea s-ar întoarce cum a plecat dacă nu cumva, la întoarcerea în patrie, trimisul extraordinar, în necazul norocului, nu îşi va împărţi bagajul diplomatic pe la staţiunile căilor ferate.
Acestea se spun în privinţa misiunii extraordinare a d-lui Dum. Brătianu şi le înregistrăm, cum am zis, sub toată rezerva.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI