Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
O manifestaţie zgomotoasă a studenţilor din Viena în contra partidului guvernamental, sprijinit de reprezentanţii naţionalităţilor, a făcut să se reivească între aceştia şi în foile boeme ideea de-a muta sediul Parlamentului austriac din Viena la Kremsier. O asemenea strămutare ar fi un semn grav al situaţiunii. În adevăr, când Parisul era în plină revoluţie Parlamentul francez s-a convocat la Versailles; când în anul 1848 a izbucnit în Viena o mişcare revoluţionară, care secunda pe cea din Ungaria, Parlamentul austriac s-a mutat la Kremsier. Presa din Viena, fiind esclusiv germană şi susţinând din punctul ei de vedere preponderanţa politică şi economică a elementului german din Austria, opinia publică a capitalei cată până în sfârşit să se pronunţe din ce în ce mai mult în contra unui curent de idei asemenea îndreptăţit, în contra dezvoltării egale a celorlalte naţionalităţi din monarhie. Pe cât timp opinia aceasta e latentă sau se manifestă numai pe căi legale nu există pericol pentru Viena de-a fi oarecum decapitalizată ; dar din momentul ce manifestări populare zgomotoase ar impiedeca libertatea de acţiune sau de opiniuni a majorităţii actuale a Parlamentului, aceasta ar fi silită a-şi asigura libertatea de discuţie şi de hotărâri mutând sediul Parlamentului într-un oraş în care masele sunt prea puţin numeroase sau politiceşte prea indiferente pentru a silui acţiunea puterii legiuitoare.
Frumoasa şi vesela capitală a Austriei nu prea merită o pedeapsă atât de grea, sau era un timp cel puţin în care n-ar fi meritat-o. Mişcarea copilăroasă de la 1848, deşi pătată prin crimele demagogiei, e lipsită de orice raţiune politică, e o dovadă că Viena n-a făcut nicicând politică serioasă. Există oare ceva mai absurd decât conivenţa revoluţiei din Viena, oraş ce datoreşte totul Casei de Austria, cu revoluţia din Ungaria, îndreptată contra dinastiei şi unităţii monarhiei?
Puţin bun simţ trebuie pentru a înţelege că ceea ce se petrece acum în Austria e dictat de necesităţi politice cari se impun şi contra cărora elementul german face rău de se ‘mpotriveşte. În adevăr, cestiunea Orientului se poate reaprinde în orice moment, o ciocnire între Austria şi Rusia poate avea loc. Ar fi însă o politică bună de-a nemulţumi elementele slave ale monarhiei tocmai în momentul în care fatalitatea ar decide ca Austria să se ciocnească cu un imperiu slav cum e Rusia? Nu presupunem că provinciile s-ar răscula sau numeroasele elemente slave ale monarhiei n-ar oferi un sprijin suficient în momente hotărâtoare. Desigur, nu. Dar cu ce inimă ar contribui provinciile, cu ce inimă s-ar lupta oştirea pentru o patrie în care dorinţele legitime şi de puţină însemnătate sunt tratate într-un mod atât de vitreg de elementele dominante? Aşadar necesităţi de politică esterioară mai cu seamă silesc pe guvern şi pe Parlament să transige cu dorinţele naţionalităţilor şi să le dea puţin din multele ce cer.
În vederea complicaţiunilor posibile al căror obiect poate fi monarhia se observă oarecari pregătiri şi din partea românilor din Ardeal, în vederea viitoarelor alegeri pentru Parlamentul Ungariei. Se ştie că, de la dualism încoace, sistem înfiinţat peste voia românilor ardeleni şi, în parentez vorbind, contra voinţei intime a împăratului chiar, partea cea mai însemnată a românilor din Ardeal s-au abţinut ostentativ de la alegeri, pe cuvântul că, deşi de facto se supun legilor votate de acel Parlament, de vreme ce ele sunt investite cu sancţiunea împăratului, ei totuşi nu recunosc Ungariei dreptul de a legifera pentru Ardealul istoriceşte autonom şi a căruia uniune cu Ungaria se’ndeplinise cu de-a sila, fără a se consulta majoritatea română a populaţiei.
În situaţia actuală însă românii cred de cuviinţă a reîncepe o politică activă, a alege deputaţi pentru Parlamentul Ungariei. Foile române deci publică următorul apel cătră alegătorii români din Transilvania.
Comitetul electoral central din Sibiiu, esmis de cătră conferenţa generală electorală din 1878, terminând lucrările sale preparatorii, convoacă o adunare generală a alegătorilor români din Transilvania pe 12 mai st.n. anul curent, la 10 ore a.m. la Sibiu.
Spre acest scop fiecare cerc electoral va trimite cîte doi delegaţi.
Obiectul conferenţei va fi stabilirea atitudinii alegătorilor români faţă cu alegerile proxime dietale. Sperăm că conferenţa va fi cercetată într-un mod demn de importanţa cauzei.
Sibiu, 1 martie 1881
Nicolae Popea
prezident
George Bariţ
Secretar
Deşi pe noi direct nu ne influenţează această mişcare, însă, pentru raporturile cordiale ce dorim să existe nu numai între guvernul nostru şi acelea ale ţărilor învecinate, ci şi între opinia publică de la noi şi cea de la popoarele învecinate, dorim succes acestei mişcări, spre mulţumirea reciprocă a elementelor politice cari, numai spre răul lor comun, îşi pun piedeci dezvoltării lor naturale.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII