Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Opt şi cu a brînzei nouă”, acesta e epitetul ironic pe care într-un rând ieşenii îl scoseseră grupului liberalilor moderaţi, pe când d. Conta făcea încă parte dintre ei. Opt săptămâni ţine postul cel mare şi cu săptămâna brînzei nouă. Partea a doua a locuţiunii nu era decât o nevinovată aluzie la un membru al acelui grup, care are îndealtmintrelea un nume destul de românesc, de care n-ar avea nevoie să se jeneze. Porecla e mai veche decât statele române de dincoace de Dunăre, dacă ne întemeiem pe ce ne zice Miklosich în Wanderungen der Rumunen.
Dar nu de istoria unui cuvânt străvechi e vorba aci, ba nici măcar de grupul liberalilor moderaţi, cari n-au păţit decât ceea ce le-am prezis noi de la întâiul moment de şovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi, dezabuzaţi şi dezgustaţi, se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat şi zdrenţuit azi prin o involuntară complicitate cu roşii. Ei n-au ştiut, mulţi nici nu şi-au putut închipui ce va să zică roşu. Astăzi o ştiu pe deplin, deşi cam târziu.
Cu totul altundeva bate vorba noastră. Opt şi cu-a brînzei nouă s-a ales dintr-o altă colectivitate politică, condusă de un om fin, mlădios, inconsternabil, condusă de (marele nostru om de stat) d. Vasile Boerescu.
În adevăr, pentru seara de 13 ianuarie d. Vasile Boerescu (marele nostru om de stat) a convocat la domiciliul său marele partid al Centrului… Portarul său, în aşteptarea unui imens număr de oameni, luase un aer grav, pentru a domina cu spiritul autorităţii sale marea îmbulzeală de la poartă. Sara era liniştită…. Zăpada strălucea în singurătatea uliţei.
Deodată, în liniştea solemnă a serii, s-aude un zgomot de îmbulzeală straşnică. Cine se îmbulzeşte, cine nu încape pe uliţă?
Era unul… un membru al Centrului, apoi a mai venit încă unul, apoi iar unul, până la opt, opt persoane (mari şi late cum s-ar zice), afară de prinţul Dimitrie Ghica.
Poate oricine să-şi închipuiască ce fierbere şi ce tumult era în casa d-lui Vasile Boerescu, ce gălăgie trebuia să facă imensa mulţime de… opt, afară de prinţul.
D. Vasile Boerescu luă cuvântul. Glasul său stăpâni gloatele. D-sa arată 1) că-l înspăimântă decăderea morală a organului d-sale „Presa” 2) că Centrul, marele partid al Centrului, n-a încetat de-a exista şi că nu s-a confundat un singur moment cu roşii, cu toată intrarea d-sale în ministeriu.
Unul din neagra şi nesfârşita mulţime luă cuvântul.
Da – zise el – existenţa Centrului şi necontopirea lui cu radicalii, cu toată intrarea d-tale în ministeriu, se dovedeşte îndestul prin faptul că, acum patru ani, tot în saloanele acestui local, la zămislirea ideei Centrului, erau faţă ca membri fondatori preste cincizeci de persoane, tinere în mare parte, inteligente şi independente, pe când azi n-au răspuns la convocarea d-tale ca ministru decât 7 – 8 inşi (afară de prinţul Dimitrie Ghica), dintre cari patru funcţionari dependenţi de Ministeriul de Externe. Da, existenţa Centrului şi necontopirea lui cu radicalii se mai dovedeşte şi prin aceea că toţi membrii fondatori ai partidului Centru au părăsit Centrul şi pe d-voastră personal, pe dată ce aţi intrat în ministeriul radical, ataşându-se cu toată inima pe lângă partidele de opoziţie.
Oratorul a conchis că ar fi inutil a se mai cerca reabilitarea Centrului şi a ziarului „Presa”, atât de decăzut.
La aceste cuvinte bine simţite şi cari nu cuprindeau decât purul adevăr, d.Boerescu n-a răspuns nimic; a declarat însă că, întru cât priveşte starea materială a „Presei”, ea este asigurată; roagă însă pe asistenţi (anume pe cei cu funcţii) să binevoiască a se însărcina cu colaborarea, pentru a o face mai citibilă. Se ‘nţelege că funcţionarii asistenţi nu putură refuza cererea d-lui ministru.
Aceste zise, neagra mulţime se risipi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI