Sînt misiuni şi misiuni. Pe lîngă misiunile de înaltă gravitate, încredinţate capacităţii cunoscute a d-lui C. A. Rosetti şi celei şi mai cunoscute a d-lui Dim. Brătianu, mai avem de înregistrat încă una d-o deosebită delicateţă. România, sau persoanele Măriilor Lor, nu ştim bine, va fi reprezentată la însurătoarea Maiestăţei Sale Wilhelm III rege al Olandei cu tînăra şi-ntr-adevăr graţioasa prinţesă Ema de Waldeck-Pyrmont. E drept că împărăţia pe pămînt a descendenţilor contelui Widekind de Schwalenberg- mai tîrziu principi de Waldeck- nu este tocmai mare; principatul Waldeck are 19 1/5 mile pătrate, iar principatul Pyrmont chiar numai 1 1/5 milă pătrată. Dar întîi aceleaşi lucruri se petrec în Roma ca şi într-un sat, căci micul stat şi-a avut luptele sale dinastice, feudalism, constituţie, ba chiar un coup d’état care au tulburat spiritele cetăţenilor la a. 1814; şi al doilea, nu e vorba de asta. Lăsăm istoriografiei viitorului rolul de a lumina începuturile acestui stat. Mai însemnat pe scara lumii acesteia e Maiestatea Sa Regele Ţărilor de Jos, ţări cari la rîndul lor au fost putere mare în Europa şi cam de greutatea de care e Englitera astăzi; ba se poate chiar ca de acuma-nainte o ţară de averea şi de puterea intelectuală a Olandei să aibă o influenţă hotărîtoare în o samă de afaceri europene, şi chiar în vederea acestora, va să zică din pure raţiuni de stat, Maiestatea Sa se zice că s-ar fi hotărît a se căsători din nou.
Dar nu e vorba de asta.
Regele e născut la 10 fevruarie 1817, e aşadar de 62 de ani; princesa Emma e născută la 2 august 1858, e aşa dar numai de 20 de ani, încît între mire şi mireasă e o deosebire de 42 de ani.
Dar nu e vorba nici de asta, ci de cine reprezintă România- sau pe suveranii ei- la ceremonia căsătoririi.
D. Ştefan Belu.
Toată lumea se va întreba: Cum ajunge Pandarus- pardon- d. Ştefan Belu să reprezinte o ţară cinstită la o cununie cinstită.
I s-o fi părut d-lui Belu că deosebirea de vrîste e atît de mare încît să fie oarecum nevoie de prezenţa d-sale în Arolsen, capitala principatului Waldeck … pînă acum nu îl ştiam pe d. Ştefan Belu ambasador de nuntă, ci mai mult de contranuntă, şi în această ramură a activităţii omeneşti d-sa nici măcar n-avea ambiţia de a reprezenta capete încoronate, ci se mărginea a fi ambasadorul celor … cornorate.
Daca Maiestatea Sa Regele Olandei ar afla ce onoare îi facem, Maiestatea Sa ar putea s-o ia anume de rău. Auzi, Pandarus ambasador?
Dar cititorii vor fi întrebînd cine e Pandarus? într-o dramă mai puţin cunoscută a lui Shak[e]speare intitulată Troilus şi Cressida e un boier cam bătrîior care izbuteşte a linişti inimele celor două suspinătoare turturele din Troia primindu-i întru casa sa. Nu e vorba, şi în Biblie se zice: „În vremea aceea mers-au Isus într-un sat, iar o femeie, numele ei Marfta, l-au primit pre el întru casa sa”. Dar primirea acelei femei, numele ei Marfta, era pentru cuvîntul Domnului, nu pentru cuvintele lui Pandarus. Ospitalitatea femeii era o virtute antică, pe cînd la boierul Pandarus era un viciu antic.
Nu ştim cui i-a venit nefericita idee de-a recomanda pe d. Ştefan Belu pentru îndeplinirea unei aşa de delicate misiuni, dar presupunem că d-lui ministru de esterne Câmpineanu trebuie să-i fi venit. Am fi dorit din suflet să n-avem a-i imputa şi aceasta, nu din cauza d-sale, ci din cauza ţării.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X