Presa română este poate cu intenţie puţin preocupată de ceea ce se ‘ntâmplă împrejurul ţării. Departe de-aş aţinti privirea la Calafat, a cărui apărare eventuală a fost încredinţată unuia din cei mai buni şi inteligenţi militari, presa noastră dizbate cu generozitatea ei cunoscută alegerile la Senat şi ceea ce ea numeşte „crimele” cabinetului trecut.
Paralel cu lupta jurnalistică, a cării importanţă sau adâncime e afară de cadrul foii noastre, Ministeriul de război dezvoltă o deosebită activitate pentru repedea concentrare a trupelor, care uşor va succede considerând spiritul de disciplină şi supunere a soldatului român.
În fine, ministeriul nostru de esterne, condus de astădată de d. Cogălniceanu, a cărui tact şi vederi drepte nu sunt contestate de nimenea, a comunicat agenţilor din străinătate intenţia guvernului de-a nu viola nici unul din interesele naţionale ale ambelor părţi, de-a mănţinea pacea şi a păzi strictă neutralitatea.
Se ‘nţelege de sine că purtarea României, care astăzi face nu politică de simpatii, ci numai de raţiune, se va îndrepta după avizurile puterilor şi după interesul ce ele îl vor arăta pentru statul nostru. Nimeni nu va putea pretinde ca România să se jerfească pentru Europa când aceasta ar binevoi a sta cu mânile în sân şi nimeni nu i-o va putea ţine de rău dacă, lăsată în voaia propriei sale sorţi, va alege cândva calea ce i se va părea mai conformă cu interesele ei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 220