[„PROPRIETARUL FONDATOR…”] – de Mihai Eminescu [1 aprilie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Proprietarul fondator al ziarului „Indépendance roumaine” face cunoscut prin numărul de astăzi că un ziar Românesc, chiar franţuzeşte scris, nu poate fi bine dirijat decît de un Român. Pătruns de adevărul acesta, d-sa rugase demult încă pe d-nu Gr. Ventura de a se însărcina cu direcţia politică a „Independenţei Române”, însă acest din urmă nu crezuse de cuviinţă a primi decît acum abia. Astăzi consimte; deci, de acum începînd, tot ce priveşte politica, fie interioară fie esterioară, va intra în atribuţiile d-lui Gr. Ventura.

Numărul prin care se inaugurează direcţiunea onor. d. Gr. Ventura coprinde un articol intitulat Situaţiunea care începe cu cuvintele: „Fără îndoială sîntem în criză latentă”. La sfîrşit vin apreţieri asupra demisiei celor patru viceprezidenţi, pe cari le reproducem întocmai:

Viceprezidenţii sînt oameni serioşi sau cel puţin se presupune că sînt serioşi şi procederea lor e o dovadă manifestă de lipsa de omogenitate ce domneşte în sferele guvernamentale şi ne demonstră că majoritatea (ai cărei espresie în parte sînt viceprezidenţii) crede că a venit momentul de-a o restabili, luînd drept bază opiniile politice reprezentate de cătră partidul care are mai multe voturi in Corpurile legiuitoare. Prin urmare e vădit că criza prin care trecem în acest moment nu e decît un fenomen firesc de tot, care în medicină se numeşte eliminatoriu, se numeşte adică astfel periodul în timpul căruia corpul respinge elementele străine pe cari au fost obligat de a le introduce înlăuntrul său, pentr-un cuvînt oarecare. Ministeriul actual, care s-a intitulat el însuşi ministeriu de fuziune, a îndeplinit o misiune arzătoare şi grea. El a rezolvat cestiuni mari. Asta deja cată a se considera ca un mare merit, căci prin aceasta ţara a trecut, fără zdruncinări tocmai mari, prin timpi grei, pentru a reintra pe calea normală însă aceste apropieri patriotice a unor elemente disperate cari, într-un moment dat, sînt necesare, ba salutare chiar pentru mersul afacerilor, devin, dacă vor ţinea mai mult, în timpi normali mai cu seamă, o cauză de necontenite hărţuieli. Iată cum ne explicăm noi criza care e în acest moment în sferele noastre politice. Ea e foarte naturală; ea e rezultatul întoarcerii la starea normală. Cînd corabia intră la liman nu mai e nevoie de balast.

Nu insistăm asupra eleganţei comparaţiunilor. Elemente străine introduse în corp pentru un cuvînt oarecare şi sosite în periodul eliminatoriu sînt o comparaţie mai tristă pentru corpul în care s-a introdus decît pentru nevinovatele elemente. Asemenea şi prundul sau nisipul care se-ncarcă drept balast drept că e o povară fără valoare, dar în orice caz dovedeşte şi uşurinţa poverilor celorlalte, cari nu erau în stare să ţină corabia în echilibru, încît furtunile stăteau s-o dea de mal.

Acuma, la liman, nu se mai îneacă, se-nţelege, nimenea decît unul sau doi dintre miniştri, după cum zice proverbul.

Dar nu parafrazarea acestor imagini medico-nautice e ţinta noastră Constatăm numai că criza, deşi latentă, există fără curmare şi că balastul e tot în primejdie de a fi aruncat în apă.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.