Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Tînărul d. G. C. Cantacuzino, directorul Regiei şi viceguvernatorul Băncii Naţionale, ne spune nouă prin „Românul”, cum am arătat mai sus, că leafă de la Bancă nu primeşte încă şi nu ia 48 000 franci pe an, ci numai modesta retribuţie de 19 380 lei de la Regie. Ne pare rău că aceasta nu se-ntîmplă încă, dar sperăm că lucrul se va îndrepta. Doar n-o fi voind tînărul d. Cantacuzino să servească patria gratis la Bancă. Nu de altceva, dar sacrificiile făcute pe altarul patriei de către onorabila tagmă a patrioţilor ne inspiră o adevărată groază. Ne aducem aminte că onor. mucenic Simeon Mihălescu a servit asemenea gratis ca director al Ministerului de Interne, taman în timpul scabroasei afaceri.
O mică observaţie.
Eroarea „Timpului”, zice tînărul d. Cantacuzino, e evidentă; dealtmintrelea ea nu mă surprinde, domnii conservatori păstrînd obiceiul de-a ne judeca după dumnealor, iar nu după noi.
Oare tînărul d. Cantacuzino n-ar avea bunăvoinţă a ne spune care e acel om din partidul conservator, tînăr sau bătrîn, care, în vremea regimului catargiesc, de tristă memorie cum am zice, să fi luat de la stat vreo leafă, nu de 48 000, dar măcar modesta retribuţie de 19 380 lei? Ne-ar îndatora foarte mult dacă ne-ar arăta un asemenea personaj în rîndul conservatorilor.
Ca corolar al acestei modeste întrebări mai dăm încă două exemple de cumul patriotic. Există, bunăoară, în tagma patrioţilor, un d. doctor Sergiu.
Iată lista de ocupaţiuni liberale-naţionale, însă retribuite, ale acestui domn:
1) deputat (diurnă),
2) ajutor al primarului de Bucureşti,
3) medic la internatul Sf. Sava,
4) item la Matei Basarab,
5) item la Internatul central de fete,
6) medic primar la Spitalul de copii,
7) profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină.
Urmăm cu luminosul prototip al cumulului din România, cu d. dr. Davila:
1) inspector general al serviciului sanitar al armatei (leafă şi rang de general),
2) profesor de chimie la facultate,
3) membru al Eforiei spitalelor,
4) membru al Consiliului permanent al instrucţiei publice,
5) locţiitor de decan al Facultăţei,
6) inspector al Muzeului anatomic de la Colţa,
7) omnipotentul dirigent al Institutului de orfane „Elena Doamna”.
8) preşedinte al Societăţii de arme,
9) membru în consiliul de administraţie al fabricei de chibrituri,
10) vicepreşedinte al Societăţii corpului didactic,
11) vicepreşedinte al Societăţii pentru cultura poporului român.
Acest d. vicepreşedinte al Societăţii corpului didactic şi al Societăţii pentru cultura poporului român nu ştim nici măcar dacă are naturalizaţia. Sigur e însă că, de mulţimea ocupaţiilor sale, n-a avut timp să-nveţe româneşte. Dar de la un adevărat patriot nici nu se cere una ca asta; chiar numai bulgăreasca e de ajuns uneori pentru a fi om mare în statul român, ba există patrioţi cari nu ştiu în perfecţiune alte limbi decît acel idiom ariac, cam degenerat, de care se ocupă cu un zel lăudabil d. dr. Barbu Constantinescu, unul dintre tinerii noştri filologi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI