Unul din punctele statornice ale programei acestui ziar, o temă adeseori dezbătută, a fost reforma învăţământului într-o direcţie mai realistă. Dar ceea ce li s-a-ntâmplat multora ni se întâmplă şi nouă. Aceiaşi oameni cari au combătut odinioară proiectul de lege adus de ministrul Maiorescu în timpul cabinetului Catargiu nu se sfiesc astăzi de-a-şi apropria, fără a le înţelege, ideile acelui proiect. Astfel aflăm în numărul de joi-vineri, 31 ianuarie-l fevruarie al „Presei „ următorul pasaj încântător:
Pentru a pune capăt acestui rău se pot lua următoarele măsuri: două licee, unul în Iaşi şi altul în Bucureşti, sunt de a juns pentru a forma buni profesori de gimnazie şi a permite unor amatori distinşi să cultive literile sau belele-arte. Celelalte licee sau gimnazii trebuiesc transformate în şcoli reale şi profesionale, unde ştiinţele cu aplicaţiunea lor să se predea cu fo los pentru junimea studioasă. O mulţime de juni cari n-ar putea, din cauza lipsei de mijloace, să se ocupe de studii superioare ar găsi în aceste şcoale asigurarea d-a îmbrăţişa o carieră utilă şi onorabilă în industrie, în agricultură sau în comerţ; drumu rile de fier, lucrările de canalizare, de poduri, lucrările de mine, ar deschide noi şi bogate cariere junilor studioşi; el ar putea să găsească în acest vast câmp de activitate independinţa şi averea câştigată printr-o muncă fecundă şi onorabilă.
Ca să vază câtă pricepere şi adâncime are scriitorul acelui articol şi ce sistematic îşi închipuieşte dumnealui învăţământul, cititorul n-are decât să observe cum sus se formează buni profesori de gimnazii şi cum c-un şir mai jos toate gimnaziile se desfiinţează.
Scriitorul acelui articol habar n-are de ce propune, nici prin vis nu-i trec urmările unilateralităţii cu care priveşte învăţământul. Şcoalele pe cari le doreşte introduse în România cu escluziunea culturii şi puterii educative a clasicităţii ar deveni escelente pepiniere de … mari oameni de stat. Nu-i vorba, şi şcoalele actuale produc asemenea fructe, căci dacă nu le- ar fi produs n-am avea plăcuta ocazie de-a face observaţii „Presei”.
O direcţie realistă însă a şcoalelor cată, să ţină seamă de trebuinţel e reale ale societăţii, fie acele materiale, fie morale, E însă evident că necesităţile morale ale prezentului sunt aproape înzecit de mari decât cele materiale chiar. Diferiţi mari oameni de stat cari-şi fac din şiretlic şi neadevăr o virtute, apoi o orga nizaţie întreagă bazată pe minciună că poporul e cult şi bogat, pe când în realitate era incult şi sărac, o generaţie prezumpţioasă, fără saţiu şi imorală de advocaţi la cari mintea e înlocuită prin viclenie, a căror meserie consistă în a corumpe caracterele prin amăgire, a face din negru alb, din alb negru, o lipsă totală de judecată pentru orice formă de cultură care nu corespunde c-un paragraf de lege, toate relele acestea care ne bântuie, Presa” crede a le putea remedia prin prefacerea câtorva biete gimnazii în şcoli reale! Încă o dată nu s-a dovedit adevărul proverbului latinesc: Non idem est şi duo dicunt idem.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X