Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Veni-va timpul în care micile state de la Dunăre să stea în acele legături intime cari existau între ele în secolul al XIV- lea? Pe atunci le aflăm în adevăr legate prin sentimentul de comunitate religioasă, opus puternicelor încercări de prozelitism catolic şi prin tendenţa de-a se desface de supremaţia ierarhiei bisericeşti a Bizanţului şi de-a-şi crea bisericele lor autonome. Vedem apoi dinastiile din Serbia, Bulgaria şi Ţara Românească înrudite, vedem că, fără alianţe formale, fără idei de federaţiune, toate popoarele acestea se adunară, în jumătatea a doua a secolului, sub aceleaşi steaguri în contra turcilor năvălitori, sub puterea cărora au căzut pe rînd cu toate.
În urmă le vedem eliberîndu-se una cîte una. Dintre toate ţările dunărene cele româneşti singure a putut, prin poziţia lor geografică şi prin calitatea lor de obiect de ceartă, să-şi păstreze o autonomie formală, scump plătită îndealtmintrelea prin condiţia de-a fi teatrul de luptă al vecinilor celor puternici. Însă din această autonomie a ţărilor româneşti a răsărit încet reînviarea celorlalte state balcanice. Pe atunci ţara noastră a fost un adăpost pentru aciia dintre creştinii Turciei cari aveau aspiraţiuni de eliberare. Din timpii din urmă amintim numai că mişcarea din Grecia a avut un razim de căpetenie la noi, că regenerarea Bulgariei s-a pregătit la noi, ba în timpul domniei lui Vodă Cuza pînă şi maghiarii căutau în România baza de operaţiune pentru emanciparea patriei lor.
Daca se va întemeia pacea şi pentru anii viitori credem că vechile raporturi cordiale vor renaşte între popoarele dunărene. Condiţie unică pentru ca, fără legături formale chiar, popoarele să reintre în era întreruptă la venirea turcilor în Europa este uitarea micilor rivalităţi de rasă, îngăduirea aspiraţiilor legitime ale fracţiunilor de popoare presărate ca insule etnografice în complexe mai mari, c-un cuvînt dreptatea pentru toţi. dacă popoarele mici n-ar fi atît de lesne escitabile prin obiecte neînsemnate, dacă nu li s-ar distrage atenţia de la munca serioasă prin trezirea de mici apetituri politice, relaţiile vechi s-ar restabili de la sine.
Vizita pe care M. S. Regală Domnul se pregăteşte a o face I.S. Principelui Bulgariei la Rusciuc va contribui poate a înlătura o seamă de mici dificultăţi cîte se iviseră în urmă, presupunem că nu atît din propria iniţiativă a bulgarilor pre cît din alte cauze.
Dar afară de aceste neînţelegeri, a căror origine n-o discutăm, se vorbeşte în timpul din urmă şi de alte cestiuni de-o importanţă mai mare, cari asemenea s-ar putea atinge cu ocazia întrevederii. Dacă apropiem ştiri din sorginţi diverse, dar avînd aceeaşi direcţie, vedem că voiajul pe care prezidentul companiei austriace a drumului de fier al statului (Staatsbahn) l-a întreprins în acest moment la Paris intră asemenea în cadrul obiectelor ce pot fi discutate la Rusciuc.
Delegaţi ai societăţii Staatsbahn din România şi din Bulgaria se află acuma la Paris şi comitetul central va putea trata acolo în cunoştinţă de cauză cestiunea executării liniei de tranzit spre Constantinopol prin Bulgaria. Despre linia aceasta se zice că, deşi în privirea traficului nu va fi tocmai escelentă, însă merită preferenţă înaintea celei proiectate prin Serbia, căci e mai scurtă şi nici dificultăţile tehnice nu sînt atît de mari; chiar stabilirea unui pod peste Dunăre şi construirea drumului în defileul de la Şipca nu prezintă piedeci de tot grele. Se zice că atît guvernul român cît şi cel bulgar ar înclina să aprobe întreprinderea aceasta, iar în caz de-a se mănţinea situaţia pacifică de acum, Parisul ar oferi lesne mijloacele financiare pentru construirea acestei linii de legătură. Pentru a se înlătura prevenţiunile cari ar exista în contra unei societăţi austriace, aceasta n-ar voi să-şi întinză rezoul dincolo de marginile monarhiei, ci s-ar mulţumi de-a-şi oferi serviciile sale fără a concura pentru obţinerea concesiunii liniei.
De se va face această legătură sau de a nu se va face e deocamdată indiferent. E sigur însă că un întreg sistem de interese economice ar sta în legătură c-o juncţiune cu Constantinopolul prin România şi Bulgaria, cari merită a fi discutate cu toată înţelegerea.
Asemenea începe a se vorbi în timpul din urmă de-o confederare defensivă a statelor dunărene.
Am dovedit într-alt rînd că ideea confederaţiei orientale a fost susţinută la noi de „Românul” de la întemeiare pînă astăzi, precum mărturiseşte el însuşi.
În cazul încercării de-a stabili înţelegeri de asemenea natură ne vom trezi fără îndoială în faţa unei vechi rivalităţi în afacerile Orientului. De o parte va fi greu a stabili legătura astfel încît să nu cuprinză o preponderanţă de rasă, o nedreptăţire a uneia în favorul celeilalte. Greutatea n-ar fi atît de mare de n-ar fi augmentată prin diferite aspiraţiuni mult mai puternice decît popoarele dunărene înşile, dacă acestea, precum am spus mai sus, n-ar deveni atît de lesne manipulul puterilor mari. Pentru ca ele să-şi cunoască bine interesele adevărate ar trebui să fie sau mult mai culte sau mai înţelepţeşte guvernate. Atunci ar păstra autonomia ce-au cîştigat-o nu numai în contra inamicilor, ceea ce-i uşor, ci contra amicilor chiar, ceea ce e mult mai greu.
Deşi nu ştim ce formă ar lua viitoarele legături ce ar avea să se stabilească între statele de la Dunăre, aflăm cu toate acestea că în timpul din urmă nici Austro-Ungaria nu s-ar opune la formarea unei legături defensive între aceste state. Însă – ciudată analogie – se zice că împărăţia vecină ar pretinde şi în cazul acesta ceea ce a pretins şi în cestiunea dunăreană; prezidenţia de drept în consiliul federal. Ştirea aceasta, ce nu ne pare a fi intrat nici măcar în stadiul prealabil al unei cestiuni, e totuşi îndestul de caracteristică pentru ca s-o punem asemenea în cadrul obiectelor ce se pot atinge cu ocazia întrevederii de la Rucisuc.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI