Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Vineri, Senatul s-a ocupat cu cestiunea Dunării, adusă în discuţie prin interpelarea d-lui Petre Grădişteanu.
„Românul”, într-o notiţă inserată chiar în seara aceea ca ultime ştiri de la Senat, făcând o scurtă dare de seamă a acelei şedinţe, susţinea că d. Teodor Roset[t]i declarase, în numele opoziţiei, că dânsa are încredere în guvern. Ştiam că această aserţiune a foii guvernamentale este falsă, am aşteptat însă darea de seamă amănunţită a şedinţei pentru a face rectificarea cuvenită. Iată în rezumat ce s-a petrecut în Senat vineri:
După interpelarea d-lui Grădişteanu, d. V. Boerescu a făcut expunerea pe larg a cestiunii dunărene. La 26 fevruarie şi 1 martie d-sa, ca ministru de externe, a adresat reprezentanţilor români din străinătate o circulară confidenţială prin care le cerea să presimţă cugetările guvernului pe lângă care erau acreditaţi şi totodată [î]i informa în ce mod şi în ce condiţii guvernul român ar primi înfiinţarea Comisiei Mixte speciale, care ar fi o delegaţie a Comisiei din Galaţi, şi cu preşedinţa Austriei.
D. Dum. Brătianu, prezidentul Consiliului, constată că predecesorul d-sale la externe a declarat cumcă nu s-a luat nici un ingajament în privinţa Comisiei Mixte cu prezidenţa Austriei.
În adevăr, zice actualul ministru de externe, nu s-a găsit în minister nici urmă de asemenea ingajament. Însă circulările către agenţii noştri din străinătate şi convorbirile cari au putut avea loc au lăsat celorlalte puteri impresiunea că, dacă Austria ar admite condiţiunile noastre coprinse în circulările de cari e vorba, am primi şi noi Comisiunea Mixtă sau specială ca o delegaţiune a Comisiunii Europene, sub preşedinţa simplă, onorifică, a Austriei, primită deja de toate celelalte puteri. Cestiunea dar r[mâne întreagă; nu este nici un ingajament propriu zis luat.
Cu toate acestea d. Dum. Brătianu nu crede că cestiunea nu s-ar compromite prin aceasta şi că chiar nu ar fi politic din parte-ne să declarăm acum că nu primim Comisiunea Mixtă nici sub rezervele şi condiţiunile cari ar pune- o în imposibilitate de a jicni vreodată interesele noastre.
D. prezident al Consiliului nu poate spune mai mult, căci, pe lângă necuviinţa de a trata o cestiune pendentă într-o şedinţă publică, ar trebui să întreţină maturul Corp „despre lucruri pe cari nici onor. Senat, nici d-sa inteligentul ministru de externe nu le cunosc.”
După aceea d-sa face apel nu numai la majoritate, ci la tot Corpul, să fie unit cu guvernul, să aibă încredere într-însul căci numai astfel guvernul va avea tăria şcl. şcl.
După d. ministru de externe, d. T. Roset[t]i a rostit următoarele cuvinte, pe cari le dăm în întregul lor.
D-lor senatori, onor. nostru ministru preşedinte, în scurta cuvântare ce a ţinut – după lunga expunere făcută de d. fost ministru de externe Boerescu – printr-un apel făcut la băncile opoziţiunii din acest Senat – ne-a cerut ca cu toţii, adică şi acei din majoritate şi cei din minoritate, să exprimăm încrederea în guvernul actual. În ceea ce priveşte cestiunea care este acum direct în joc, după expunerea făcută cu atâta claritate magistrală de onor. d. Boerescu, putem declara că nu avem nimic de zis şi suntem cu toţii pentru a se salvgarda interesele noastre, fără, a jicni, după, cum a spus d-sa, acţiunea legitimă ce au unele din puteri în cestiune. Aceasta a fost, d-lor, impresiunea ce am simţit în privinţa părţii întâia a discursului onor. d. Boerescu. Nu am fost însă complect mulţumiţi şi în privinţa părţii a doua a discursului d-sale, unde ne-a vorbit de măsurile ce a fost luat, ca fost ministru al afacerilor străine, în apărarea drepturilor ce ne-a arătat că avem în cestiune.
Este cert, d-lor, că discuţiuni de felul acesta nu se pot face, mai ales în o cauză ca aceasta, unde nimic nu este scris şi se pune temei pe cele expuse. Iarăşi nu mă autoriză pe mine nimic pentru a pune la cea mai mică îndoială cele ce s-au expus aici de onor. d. Boerescu şi cari au fost dezvoltate cu atâta luciditate. Noi am văzut însă un lapsus, o lipsă de consecinţă în fapt. Şi, în adevăr, d-lor, după ce d-sa cu atâta claritate a pus în vedere faptele, după ce ne-a spus că a susţinut cu toate mijloacele posibile această teză, discutând pe acel tărâm, vedem şi ne mirăm cum la primirea ultimei note de care ne-a vorbit, aceea de la 9 fevruarie anul curent, chiar din partea unei puteri, şi a celei mai interesante pentru noi, o notă cu unele din vederi contrare vederilor exprimate de cabinetul nostru, d-sa n-a răspuns absolut nimic ! A tăcut şi nu ştim dacă, această tăcere din partea ministrului de externe al ţării noastre nu a dat loc la ceea ce ne spune actualul preşedinte al cabinetului nostru, adică la interpretaţiunea care a făcut-o celelalte puteri de un fel de consimţimânt dat de noi ca stat, ca guvern, la punctul de vedere susţinut prin acel act.
În adevăr, băgaţi de seamă, d-lor senatori, că d. preşedinte al Consiliului ne-a spus că, după impresiunea d- sale, puterile şi chiar d-sa consideră ţara nu prin înscris, dar moralmente legată de această cestiune; şi atunci ne întrebăm, cu drept cuvânt: de unde poate s-a născut, fie în spiritul primului ministru, fie în spiritul puterilor, această convicţiune? Combinând fiecare act şi cuvânt chiar al Comisiunii Dunărene, nu-şi poate da cineva seama despre impresiunea care a semnalat-o d. prim ministru decât din acea reticenţă asupra notei despre care v-am vorbit.
Oricum ar fi, d-lor, odată aceasta constatat, rămâne să revenim la cele spuse de capul cabinetului actual. D-sa ne-a făcut o declaraţiune a căreia lealitate nu avem nici un cuvânt d’ a o bănui, declaraţiunea că este decis a apăra in extremis drepturile ţării încredinţate d-sale. Punându-ne pe acest tărâm nu avem nici un motiv a pune în îndoială sinceritatea acestei declaraţiuni şi nu ne rămâne decât să avem încredinţarea că d-sa, prin actele pe cari le va face, prin modul cum va conduce de astăzi înainte cestiunea, va şti să răspundă declaraţiunii formale făcute înaintea Senatului şi a ţării.
Iată cuvintele d-lui Teodor Roset[t]i. Cum rămâne dar cu aserţiunea „Românului” că onor. senator, ca organ al opoziţiei, a declarat că dânsa are deplină încredere în guvern? Ştiam că foaia guvernamentală are obiceiul să născocească pentru trebuinţă, citaţiuni false sau răstălmăcite din cuvinte, vorbite numai, de răposaţi ; dar nu credeam să împingă lucrul până la falsificarea cuvintelor celor vii şi cari se trec a doua zi în foaia oficială: marafetul e prea grosolan.
În urma altor explicări date de dd. Ion Brătianu şi V. Boerescu, din cari rezultă că guvernul trecut nu a luat ingajamente formale în cestiunea Dunării, dar a legitimat speranţele de aranjare a cestiunii aşa cum le formulau unele puteri interesate la înfiinţarea Comisiei Mixte, şi după o apologie fierbinte făcută de d. Petre Grădişteanu d-lui I. Brătianu, Senatul a trecut curat şi simplu la ordinea zilii, deşi dorinţa categorică a d-lui prezident al Consiliului şi ministru de externe era de a căpăta un vot de încredere.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII