[„VIZITA PE CARE REGELE ITALIEI…”] – de Mihai Eminescu [17 octombrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Vizita pe care regele Italiei o face împăratului Austriei este fără îndoială obiectul celor mai întinse combinaţiuni politice.

În adevăr, pân’ acum Italia avea un partid politic ale cărui aspiraţiuni esterioare erau îndreptate asupra oraşului Triesta şi a ţinutului triestin, ca părţi neeliberate încă a teritoriului locuit de italieni. Drepturi istorice nu prea aveau italienii asupra acestor locuri, dar ei nici nu şi-au bătut capul c-o asemenea consideraţie. Fundamentul politicei italiane au fost principiul naţionalităţii, un principiu care, din timpul lui Napoleon III încoace, a devenit cel conducător pentru politica italiană, cea germană şi cea rusească, nemaipomenind de micile state din Orient.

Acum deodată Italia îşi schimbă calea: întrevederea dintre rege şi împărat înseamnă în linia întâia renunţarea, pe mult timp, poate pentru totdeuna, la oraşul Triesta, atât de important pentru navigaţiunea pe Marea Adriatică şi pentru negoţul levantin ; Irredenta îşi dizolvă comitetele de agitaţiune; o ţintă necunoscută dar nouă pluteşte în ochii tânărului stat latin.

Ca să pricepem însemnătatea acestei apropieri de alianţa austro – germană cată să ne reprezentăm marea valoare pe care în timpul din urmă a luat-o Mediterana şi coastele Africei. Africa, deşi un continent cunoscut demult şi locuit din vechime încă de popoare de o înaltă însemnătate istorică, era necunoscută înlăuntrul ei. Călătorii veacului nostru au descoperit interiorul, au descoperit întinse ţări roditoare, petrecute de roiuri de popoare, unele cu deprinderi sălbatice, altele pacinice şi capabile de civilizaţie. E un continent descoperit din nou, cu un mare viitor.

De aci tendenţa popoarelor apusene de-a ocupa coastele Africei, de aci încercările Angliei de-a ocupa Egipetul, a Franţei de-a anexa Tunisul. Înconjurată astfel de petece de pământ aparţinând statelor europene, Mediterana ar deveni un simplu lac înlăuntrul statelor europene, brăzdat de corăbiile lor, iar coastele ocupate ale Africei ar fi începutul cuprinderii teritoriilor dinlăuntrul acestui vast continent.

O luptă pentru supremaţie pe Mediterana s-a început între puteri şi se urmează. Italia e în cel mai mare grad interesată de-a avea o poziţie determinantă în această mare, de vreme ce întreaga peninsulă e înconjurată de ea, de vreme ce toate porturile ei sunt udate de apele Adriei şi ale Mediteranei. Franţa şi Anglia sunt însă atât de puternice în aceste ape încât, pentru a le opune o contragreutate, Italia se vede silită a căuta un sprijin la puterile din mijlocul Europei. Interesul ei de putere maritimă şi comericală o abate din calea politicei naţionaliste de pân’ acum.

Pe de altă parte e moştenirea împărăţiei otomane la mijloc. Tendenţa Austriei de-a ajunge la golful de la Salonic e îndestul de cunoscută şi desigur favorizată prin dezbinările dintre naţionalităţile Turciei. Urmându-şi calea prin Bosnia, Erţegovina şi Macedonia, Albania rămâne de o parte ocolită de înaintarea Austriei şi se poate ca Italia să fie dispusă, în cazul unei împărţiri ulterioare de teritoriu, a-şi lua partea ei, punând această ţară sub o dependenţă oarecare de ea.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.