Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ziarele din Viena recunosc că, prin moartea neaşteptată a baronului Haymerle, i s-a creat politicei austro- ungare o situaţie foarte nesigură.
Neaşteptându-se nimenea la un asemenea eveniment, necunoscându-se caile pe care omul de stat le urmărea, urmaşul său va trebui să se iniţieze mai întâi în misterile conducerii afacerilor, va trebui să afle în labirint firul Ariadnei, tăiat de mâna morţii.
Cazul acesta a umplut lumea austriacă de consternaţiune. Un om de 53 de ani abia, de un temperament pururea egal şi liniştit, nu dovedea c-ar fi având în sine germenii unei morţi premature. Chiar în ziua catastrofei, ministrul, foarte bine dispus, dictase înainte de amiazăzi mai multe hârtii diplomatice; masa sa era plină de elaborate destinate pentru sesiunea delegaţiunilor ; de la 1 la 2 după amiazi lucrase încă împreună cu un şef de secţie. La 2 şi jumătate simţi strângeri de inimă. O agonie scurtă, plină de dureri, începu: el espiră în jeţul său, dând strigăte nearticulate de durere.
Baronul Carol de Haymerle a fost născut în Viena la 7 decemvrie 1828, era însă de origine dintr-o veche familie nobilitară din Stiria, care emigrase în Boemia pe la 1560. În timpul războiului de treizeci de ani familia fusese dezbrăcată de drepturile ei nobilitare, în cari o reintegră împăratul Carol VI şi Maria Teresia. Baronul şi-a făcut studiile în Academia orientală din Viena, în acel institut escelent în care, pe lângă o sumă de alte obiecte, se predau toate limbile orientale vii şi din care au ieşit pân’ acum mulţi literaţi austriaci cari s-au ocupat cu literatura persană, cu istoriografia împărăţiei turceşti, cu multe alte ramuri ale vechilor culturi ale Orientului. Numit în anul 1850 adiunct de interpret la internunţiatura din Constantinopol, a înaintat în curând, şi în timpul războiului din Crimeea a fost însărcinat c-o misiunea specială pe lângă Omer Paşa, comandantul oştirilor turceşti, cu privire la protegerea supuşilor austriaci. El a făcut călătoria făr’ a fi însoţit de nimenea, printre detaşamentele roitoare ale armatei turceşti, singur şi călare, şi a împlinit misiunea spre satisfacţiunea tuturor. În 1857, numit secretar de legaţiune la Atena, în 1861 în aceeaşi calitate la Dresda, la 1862 a funcţionat în timpul adunării tuturor suveranilor germani care s-au ţinut la Frankfurt. După războiul între Germania şi Danemarca a fost trimis ca însărcinat cu afaceri la Copenhaga, unde a izbutit a restabili în curând, în urma războiului ce se întâmplase de curând, relaţiile amicale între Curtea sa şi cea daneză. După războiul austro – prusian din 1866 el a fost delegat la pertratările de pace din Praga şi însărcinat cu misiunea de-a restabili bunele relaţii cu Berlinul, ceea ce i-a şi succes. De la 1868 încoace a mai fost însărcinat cu afaceri la Constantinopol, ambasador la Atena, la Haga, la Roma.
În fine la 1878 a luat parte ca al treilea plenipotenţiar la Congresul din Berlin, iar după retragerea contelui Andrassy a fost numit cancelar al Imperiului.
De însemnat este, şi caracteristic pentru modul cum se păstrează tradiţiile politice în alte state, că baronul era dintr-o familie ai cării membri, neam de neamul lor, fuseseră agenţi ai Curţii imperiale; că nu a fost un diplomat improvizat, ci a făcut studii pregătitoare la o academie anume destinată pentru creşterea personalului diplomatic al Austriei, dându-i-se cunoştinţele necesare pentru a pătrunde esenţa politicei austriace îndreptate spre Orient.
Baronul Haymerle era un om de o arătare elegantă, de-o constituţie gingaşă şi abia de statură de mijloc. Puţin încărunţit, atitudinea sa era demnă, umbletul uşor şi elastic. Faţa, cu trăsături fine şi lucrate oarecum în amănunţime, trăda semne uşoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare, prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată fiinţa sa era un amestec de diplomat, de om de lume şi de învăţat.
De cea mai aleasă politeţă cu oricine ar fi intrat în relaţii cu el, nu părăsea niciodată o rezervă rece faţă cu cei ce stăteau mai departe de el.
Baronul a încetat din viaţă în ajunul unui eveniment important şi anume înaintea întâlnirii împăratului Austriei cu ţarul. Ziarele polone mai cu seamă vorbeau că această întâlnire o să aibă loc foarte în curând. Se vede însă că moartea cancelarului o să aibă un efect suspensiv şi asupra acestei întâlniri.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII