Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
După groaznica moarte a ţarului Alexandru al doilea toată lumea politică se întreabă: Ce politică va urma noul monarh al Rusiei? La ce are să se aştepte poporul rus de la junele lui împărat? Va începe oare poliţia rusească să-şi desfăşoare iarăşi teribila activitate „administrativă”? Se vor porni oare din nou, ca pe timpul lui Gurko şi Radetzki, mii de nefericiţi fără judecată şi sentinţă spre Nordul îngrozitor, spre îngheţurile Siberiei? Ce poate spera continentul, pace sau război?
Drept răspuns la atâtea întrebări reproducem numai următoarele pasaje dintr-o foaie vieneză, rămâind ca cetitorul să aprecieze asupra valorii consideraţiunilor şi concluziunilor :
Dacă Alexandru al treilea voieşte să mănţină înlăuntrul ţării moştenirea străbunilor săi, dacă are de ‘gând, ca un ţar absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul şi nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naţionale celor comprimate şi o uşurare pentru înfierbântatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie şi trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze faţă cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituţiunea sau războiul. De un ţar reformator puterile europene n-ar avea deocamdată să se teamă de nimic, căci el ar fi silit să-şi îndrepteze toată activitatea asupra reorganizării marelui său imperiu. Dacă împăratul Alexandru, nu va accepta acest rol atunci vecinii puterii Nordului cată să se gândească mai din vreme la siguranţa lor. Deja astăzi noul monarh este desemnat la Paris drept încoronatul aliat de răzbunare al Franţei; astăzi deja foile republicane dau a se înţelege că Alexandru al slavilor nu va continua politica Alexandrului german. Să nu se pună prea puţin preţ pe această drastică distincţiune caracteristică dintre cei doi ţari, ca moment politic. Cel mort s-a simţit a fi un Holstein – gottorp, cel în viaţă este cu trup şi suflet un Romanoff. Acela se considera drept mijlocitor natural dintre ruşi şi boruşi, între germanism şi slavism, acesta se mândreşte a fi „pur rus”. El este împăratul naţional născut al viitorului imperiu de o sută milioane şi poate că, mai curând sau mai târziu, se va încumeţi a confirma această „misiune” prin fapt, printr-o cruciată naţională.
Noi nu credem într-o alianţă a Republicei cu cazacii; noi considerăm ca un eveniment neprobabil o alianţă viitoare între autocratul nordic şi d. Gambetta; suntem însă de opinie că Austria nu poate saluta urcarea pe tron a lui Alexandru III decât cu o faţă serioasă. Poate că bombele nihiliştilor ruşi nu i-au cauzat statului nostru mai mari pagube decât ce se poate aprecia astăzi. Poate că acest nitroglicerin n-a sfâşiat numai corpul ţarului, ci a făcut păcii noastre o rană invizibilă, dar nu mai puţin gravă. Un ţar care s-ar privi de protector al marei familie a popoarelor slave, c’ are şi-ar esercita funcţiunea de-o incarnaţiune încoronată a panslavismului, mai curând sau mai târziu va căta să pună în cestiune interesele cele mai importante ale Austriei şi să provoace astfel o coliziune neevitabilă între cele două imperie vecine. Vor reuşi oare bărbaţii noştri de stat să înlăture acest pericol printr-o politică înţeleaptă? Germanii, ungurii şi polonii sunt de vederi identice asupra acestei cestiuni politice cardinale ; ei nu pot decât să recomande statului pentru viitor o estremă circumspecţiune şi abstinenţă. Însă este întrebarea dacă se va urma acest sfat…
Deocamdată rămâne a se vedea ce deciziune va lua noul monarh rus în privinţa interiorului ţării sale. O pace încheiată între ţarism şi libertate, între Alexandru III şi poporul său, ar însemna pace şi pentru Europa; continuarea războiului intestin, civil, cată să aibe drept urmare inevitabilă şi un război în afară!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII